Bella

C A P I T O L U L 14

Mi-am scuturat subtil capul, privind-o din nou pe Rose.

— Poate mai încolo. Am băut suficient pentru moment. Chicotesc.

— Niciodată nu bei suficient la o petrecere, dar fie. Sau poate vrei să eviți Bestia?

— Pe cine? Am întrebat confuză, apoi mi-am adus aminte de discuția cu Camilla. Ah, Ash. Nu, de ce l-aş evita?

— Pentru că aproape v-ați tras-o din priviri mai înainte. Iar acum un anumit drac blond îl călăreşte la bar. Nu am idee de ce nu vrei să mergi acolo.

Sarcasmul din tonul ei era mult prea evident. Mi-am dat ochii peste cap.

— Nu făceam nimic din priviri. Şi nu vreau să merg acolo pentru că Londra mi-e antipatică de fel. Nu are legătură cu Ash. Mințeam. La greu.

Am măsurat curtea din priviri, în căutarea unei alte activități. L-am ochit pe Mike, care juca biliard cu nişte băieți, pe aceeaşi platformă betonată pe care era amplasat barul.

— Hai să mergem să jucăm biliard.  Îi indic locul cu pricina.

Rose dă afirmativ din cap şi mergem spre Mike.

— Bună, ne putem juca şi noi? Întreabă Rose, imediat cum ne oprim lângă masa de biliard.

— Sigur, răspunde Mike, iar ceilalți doi băieți dau aprobator din cap.

Rose trece pe cealaltă parte a mesei, începând o conversație cu cei doi, în timp ce eu rămân cu Mike.

— Eu... nu prea ştiu să joc. M-ai putea învăța?

— Sigur.

Mike începe să-mi explice cum se joacă şi cum trebuie să țin tacul. Aşază apoi bilele în formă de piramiră.

— Loveşte tu prima!

Mă aplec puțin peste masă, încercând să țin tacul aşa cum îmi spusese el. Am mârâit când nu am reuşit să-l aşez cum trebuie.

— Lasă-mă să te ajut! S-a oferit, chicotind.

— Te ajut eu! S-a auzit o altă voce. Ash.

Până să pot protesta, Ash era în spatele meu. S-a aplecat peste mine, forțându-mă să mă aplec puțin mai mult. O mână i se aşezase peste a mea, pe tac, în timp ce cealaltă se încolăcise pe talia mea dezgolită.   Şi-a aplecat capul, iar respirația fierbinte i s-a lovit de pavilionul urechii mele, trimițându-mi fiori în tot corpul.

— Crezi că poți să mă provoci în halul ăsta şi să scapi nepedepsită, Tinker Bell? A şoptit, trecându-şi vârful nasului de-a lungul urechii mele.

Am înghițit în sec.

— Nu te-am provocat. Mă distram şi eu, ca toată lumea de aici.

— Bine. Divirtámonos entonces. (Să ne distrăm, atunci.)

Controlând tacul în locul meu, Ash a spart piramida, introducând din prima două bile în buzunarele mesei. Am fost surprinsă de îndemânarea lui, dar nu am reuşit să-mi exprim uimirea, căci Ash m-a întors brusc, ridicându-mi şoldurile pe masa de biliard. Nici măcar nu apucasem să clipesc.

Ash şi-a lipit palmele de coapsele mele dezgolite, căci fusta se ridicase cam mult, şi şi-a făcut loc între picioarele mele. Eram total pierdută şi nu ştiam ce să fac cu mâinile, aşa că le-am aşezat inocent pe umerii lui. Privirea lui a găsit-o pe a mea şi în acel moment toată petrecerea s-a dezintegrat. Muzica era doar un zumzet slab, iar oamenii erau doar pete difuze de culoare, pierdute pe fundalul irisurilor albastre.