Bella

C A P I T O L U L 22

Capitol nou, dedicație nouă. Mulțumesc pentru voturi, SanduDenisa3 💛

Am coborât alături de Ash, ținându-i strâns mâna în a mea. Mintea îmi era încă un haos şi simțeam că nu pot gândi prea limpede acum. Dar în acelaşi timp simțeam că am făcut alegerea corectă, rămânând lângă Ash. Nici unul dintre noi nu era perfect şi nici nu vom putea fi vreodată, dar pentru mine conta enorm că-şi dorea să lupte pentru noi. Deşi nu ne cunoaştem de prea multă vreme şi cu siguranță au mai rămas lucruri nespuse între noi, ne ataşasem inexplicabil unul de celălalt. Poate are legătură cu trecutul nostru. Poate are legătură cu destinul. Nici nu prea contează, sincer.

La parter ne-a întâmpinat Hunter.

- Hey, chica... estas bien?

- Mhm.

Am dat aprobator din cap, susținându-mi murmurul nu atât de convingător şi am încercat să schițez un zâmbet. Hunter mi-a zâmbit încurajator, apoi s-a întors spre Ash.

- El jefe vrea să te vadă. A aflat despre incidentul din seara asta. Ştii şi tu, Luis nu-şi poate ţine gura.

Ash a aprobat gânditor.

- Voi merge mâine.

- Ăm... este o mică problemă. A zis că e urgent. Vrea să mergi în seara asta. Lucrurile nu sunt grozave. Ash a oftat. Dacă vrei, o duc eu pe Bella acasă.

Ash mi-a strâns puțin mai tare mâna, apoi s-a întors spre mine.

- Poți să faci ce vrei, Tinker Bell. Te poate duce Hunter acasă sau poți veni cu mine. Nu cred că va dura prea mult.

Am rămas puțin surprinsă în fața propunerii sale.

- Pot să vin cu tine? Am întrebat, nevenindu-mi să cred.

- ¿Estas seguro, hermano?

- Da, a răspuns Ash hotărât. Casa lui Fernando e împânzită de bodyguarzi. Va fi în siguranță acolo, altfel nu aş duce-o acolo. Apoi s-a întors din nou spre mine. Mergem?

M-am rezumat la a aproba din cap şi am pornit alături de Ash spre maşina lui. El mi-a deschis portiera şi a închis-o după ce am urcat, apoi a înconjurat maşina şi a urcat la volan. Motorul a pornit cu un tors silențios şi imediat am ieşit de pe pistă. Ash şi-a întins mâna dreaptă şi şi-a împletit degetele cu ale mele, lăsându-le apoi în poala mea. Şi a rămas aşa până am ajuns la destinație. Nu şi-a desprins mâna de a mea nici măcar pentru a schimba viteza.

Casa lui Fernando era pe un deal, într-un loc mai izolat şi cu vedere spre mare. Poarta imensă şi opulentă se înălța în fața noastră. Avea pe puțin doi metri. De-o parte şi de alta a acesteia stăteau doi bărbați, îmbrăcați în negru. Aveau cele mai serioase expresii pe care le-am văzut vreodată. Şi erau imenşi, cu umeri lați şi brațe enorme.

Poarta uriaşă s-a deschis, iar Ash a înaintat. Curtea semăna destul de bine cu cea a conacului. Ash a parcat în fața casei cu trei etaje. Totul aici mi se părea uriaş. Şi opulent.

- Am devenit curioasă. Cât de mult câştigați din... vânzarea asta de droguri? Am întrebat, evitând din adins cuvântul "trafic". Suna mai ilegal.

Ash nu a răspuns şi m-am întors spre el. Mă privea deja. Mi-a cuprins partea stângă a feței în palma sa, trecându-şi tandru degetul mare peste obrazul meu. Mi-am aplecat puțin capul în atingerea sa.

- Chiar îmi doresc să fac ceea ce trebuie de data asta. Vreau să fiu ceea ce ai tu nevoie.

Am zâmbit timid.