C A P I T O L U L 49

2.5K 123 14
                                    

Doar doua zile ne mai desparteau de ziua de Anul Nou. Asteptam cu nerabdare aceasta sarbatoare, chiar daca nu mai eram in New York. Dupa cina de Craciun cu familia lui Sam, eu si Ash am decis sa ne intoarcem acasa. Imi fusese mai dor de Los Angeles decat crezusem. Ash era nerabdator sa ii dea vestea cea mare lui Jaxon. Era convins ca urma sa avem parte de un moment hilar. 

Imediat cum am coborat din avionul privat, ne astepta masina neagra a lui Jaxon.  Soferul mi-a deschis usa, iar eu i-am zambit. Ash a urcat pe partea cealalta. Ne-au fost mutate si bagajele din avion in portbagajul masinii si am pornit spre conac. 

- Esti nerabdatoare sa le dam vestea, iubito? a intrebat Ash, cu un zambet larg pe chip. 

- Sincer, da. Abia astept sa le vad reactiile. Parca nici mie nu-mi vine sa cred inca... Si suntem atat de tineri... 

Ash si-a impletit degetele cu ale mele si mi-a sarutat dosul palmii. 

- E bine ca suntem tineri. Avem mai mult timp pentru urmatorii, a spus chicotind. 

- Urmatorii? 

Socul se simtea clar in vocea mea. Cati copii voia Ash? 

- Da. Credeai ca ne vom opri la un singur copil? 

-Nu m-am gandit la asta pana acum. 

- Ei bine, vreau cel putin trei. 

Am inceput sa rad cu pofta cand am vazut determinarea de pe chipul lui. 

- Ash, suntem abia la inceput. Vom vedea ce parere ai cand voi incepe sa am pofte tot mai dese si mai ciudate, poate imi va fi greata de la mai multe lucruri... Ah, si sa nu uitam de noptile nedormite de dupa nastere. Schimbatul scutecelor... 

- Stiu ca vrei sa ma sperii, dar nu-ti iese, a chicotit. As face orice pentru copilul meu. 

Am simtit cum mi se topeste inima. Am inspirat adanc si am clipit des ca sa alung lacrimile ce-mi incetosau privirea. Mi-am lasat capul pe umarul lui Ash si mi-am strans bratele in jurul lui. 

- Te iubesc, am spus cu vocea gatuita de emotii. 

Ash mi-a sarutat crestetul si si-a incolacit bratele in jurul meu. 

-Te iubesc, Tinker Bell. Mereu o voi face. 

Am stat imbratisati tot drumul. Ma simteam mai bine ca niciodata. Simteam ca toate s-au asezat la locul lor. Dupa toate obstacolele prin care am trecut, acum era momentul nostru de fericire. 

Mai aveam o singura intersectie si intram pe strada noastra. Inima a inceput sa-mi bata tot mai tare si mainile sa-mi tremure. Eram cu adevarat emotionata. 

Mi-am indreptat privirea spre geamul din dreapta mea. Los Angeles-ul era la fel de aglomerat pe cum il lasasem. Printre multimile de oameni si masinile oprite la semafor am zarit o alta masina, ce gonea cu o viteza ametitoare si nu dadea semne ca ar vrea sa incetineasca. 

Semaforul nostru s-a facut verde si am pornit de pe loc. Masina neagra se apropia tot mai repede. Nu era nici o sansa sa opreasca, iar soferul nostru nu parea sa o observe. 

Am inghitit in sec. 

- Atentie! am tipat ingrozita, dar a fost prea tarziu. 

Masina neagra s-a izbit de noi. Impactul puternic m-a impins in fata. L-am auzit pe Ash strigandu-ma. Am auzit mai multe bubuituri puternice, dar nu puteam vedea nimic. Am auzit fierul indoindu-se si o sticla spargandu-se. Apoi o durere crunta mi-a cuprins tot corpul. Am simtit ceva tare si rece sub trupul meu. Am auzit tipete socate si panicate. 

Mi-am fortat ochii sa se deschida. Prin ceata am vazut masinile zdrobite. Oameni erau in jurul lor. Unde era Ash? Era bine? 

- Ash... 

BellaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum