Bineînțeles că nu am ajuns la prima oră. Când am coborât din maşina lui Ash, în parcarea şcolii, mai erau doar câteva minute până la pauză. Eram puțin supărată. Nu mă omoram după învățat, dar aveam nevoie de el ca să ajung la o facultate bună, care îmi va garanta un viitor mai bun decât trecutul. Cu planul ăsta în minte acceptasem să vin în L.A.
Ash mi-a observat nemulțumire şi m-a luat de mână, împletindu-şi degetele cu ale mele. Mi-a zâmbit inocent.
- Nu fi supărată pe mine, Tinker Bell.
- Nu sunt.
Ash şi-a arcuit o sprânceană. Eu mi-am dat ochii peste cap.
- Chiar nu sunt supărată pe tine, doar că am chiulit cam mult şi... trebuie să fiu mai conştiincioasă.
Ash a dat brusc drumul mâinii mele, făcând un pas în spate. L-am privit confuză, în timp ce chipul lui avea o expresie speriată.
- Oare e contagios?
- Ce să fie contagios? M-am încruntat.
- Tocilarismul.
Ash părea chiar terifiat. Nu m-am putut abține să nu-l tachinez.
- Oh, da. E foarte contagios. Vrei şi tu?
M-am apropiat de el, dar el s-a ferit. Am alergat după el şi i-am sărit în spate, încolăcindu-mi picioarele în jurul mijlocului său. Mi-am aplecat capul spre urechea lui:
- Ups. Te-ai îmbolnăvit de tocilarism, iubitule.
Am zâmbit, lipindu-mi buzele de pielea lui, în spatele urechii. Ash a inspirat adânc.
- Acum va trebui să stai departe de toate fetele, ca să nu le îmbolnăveşti şi pe ele, am continuat.
M-am dat jos de pe el, iar Ash s-a întors spre mine, trecându-şi brațele în jurul taliei mele.
- Norocul meu că singura fată de care vreau să mă apropii suferă şi ea de tocilarism.
- Hmm... serios? Ash a aprobat din cap. E cumva vorba de Betty Blues?
Ash a făcut o figură dezgustată, iar eu mi-am dat capul pe spate, râzând zgomotos.
Betty Blues era o fată destul de drăguță, dar de cele mai multe ori se comporta ciudat. Era deseori poreclită "tocilara" şi era lăsată pe dinafară din orice grup. Totuşi, ea nu părea deranjată de izolarea asta. Ba chiar am văzut-o de câteva ori certându-se cu Ollie, singurul ei prieten, pentru că nu îi lăsa spațiu. Cred, însă, că nu ar deranja-o ca Ash să-i invadeze spațiul personal. Dar m-ar deranja pe mine.
- Nu, mulțumesc. Cred că Betty se descurcă cu Ollie al ei.
Ash nu părea prea amuzat de gluma mea, dar eu încā râdeam când am intrat în liceu. Era deja pauză, iar holurile erau pline. Ash m-a condus la dulapul meu, de unde mi-am luat lucrurile de care aveam nevoie şi m-a condus la următoarea oră. Fără să-mi dea drumul mâinii. Majoritatea ochilor se îndreptau spre noi. Unii şuşoteau, alții doar ne priveau. Până la prânz, liceul avea să vuiască de bârfe. Ceea ce nu mă încânta în mod deosebit.
În pauza de prânz, la cantină, am stat împreună cu Rose. Am fost puțin surprinsă când Ash şi Hunter s-au aşezat lângă noi. La fel de surprinsă a fost şi Londra, care mi-a aruncat cea mai urâtă privire din arsenalul ei. I-am zâmbit drăguț, făcând-o să-şi dea ochii peste cap şi să se întoarcă la masa ei.
- Şi? Ce facem azi? A întrebat Ash.
M-am uitat confuză la el.
- Cum adică ce facem azi? E vreo zi specială? Trebuie să sărbătorim ceva? Am întrebat, uitându-mă la Rose care era la fel de confuză.
CITEȘTI
Bella
Chick-LitSă ajungă în mijlocul unei jungle dominate de bani şi unde pericolul pândeşte de la fiecare colț nu era pe lista cu lucruri de făcut într-o viata a Bellei, însa după ce mama sa o abandonează, asta e singura ei optiune de a supraviețui. Nici să se î...
