Bella

C A P I T O L U L 26

O atingere fină, ca o petală de trandafir care se plimba pe obrazul meu, m-a trezit. Am inspirat adânc, înainte de a deschide ochii şi a întâlni privirea caldă a lui Ash.

— Bună dimineața, iubito! Mi-a zâmbit.

Am zâmbit şi eu timid, mutându-mă mai aproape de el şi ascunzându-mi chipul în tricoul lui. Ash şi-a trecut mâna care era pe obrazul meu prin păr, masându-mi uşor ceafa.

— Cum te simți? M-a întrebat aproape şoptit.

— Nu vreau să mă dau jos din pat, am murmurat.

— O să-i transmit Anei să-ți aducă aici micul dejun. Te dor mâinile?

— Nu...

Am stat îmbrățişați o vreme, în linişte. Aproape adormisem din nou, când l-am auzit pe Ash:

— Tinker Bell... am puțină treabă azi. Dar mă voi întoarce până diseară, ok?

Nu-mi doream să plece sub nici o formă, dar eram conştientă că nu-l puteam ține 24/7 legat de mine.

— E legat de problema cu Antonio şi cu... teritoriul?

— Da. Dar nu e mare lucru. Nu va dura mult. Trebuie doar să ne organizăm bine, ca să nu fim luați prin surprindere.

— Ai grijă, da? Mi-am ridicat privirea spre el.

Ash a dat aprobator din cap şi şi-a lipit scurt, dar apăsat, buzele de ale mele.

— Să fi cuminte. Mă întorc repede, mi-a spus, apoi s-a ridicat din pat.

Mi-am închis ochii, aşezându-mă comod, în încercarea de a mai ațipi câteva minute. Am simțit cum Ash a tras plapuma, acoperindu-mă până la umeri şi mi-a sărutat creştetul. Apoi am auzit uşa camerei deschizându-se şi închizându-se.

* * *

Când m-am trezit a doua oară, aproape de amiază, am găsit pe noptieră o tavă cu micul dejun. După un duş fierbinte am mâncat puțin, deşi nu prea îmi era foame.

Restul zile nu am ieşit din cameră. Mă simțeam epuizată, lipsită de orice chef de viață. Am pierdut noțiunea timpului stând întinsă în pat şi citind unul din romanele polițiste ale Agathei Christie.

Un ciocănit grăbit mi-a distras atenția de la acțiunea cărții.

— Bell? Ana a intrat în cameră. Nu vreau să te deranjez, dar domnul Sántìago e jos şi vrea să vorbească ceva cu tine.

— Jaxon? Am întrebat confuză. Oare auzise despre întoarcerea mamei?

Ana a dat aprobator din cap. Cu mintea plină de întrebări, am lăsat cartea pe pat şi am urmat-o pe Ana la parter. În sufragerie, pe canapeaua din piele, Jaxon părea neliniştit.

— Isabella.

— Jaxon. E totul în regulă? Am întrebat în timp ce mă apropiam de el.

— Ia loc. Îți povestesc totul acum.

Am făcut după cum mi-a spus şi m-am aşezat pe canapea, în fața lui. Ochii i-au alunecat spre mâinile mele bandajate, pe care le țineam în poală, dar nu a comentat nimic cu privire la ele.

— Am auzit că mama ta a trecut pe aici. Am dat aprobator din cap. Şi bănuiesc că te întrebi de ce, brusc, te-a căutat.