Bella

C A P I T O L U L 33

O săptămână mai târziu...

— Conform articolului numărul 7, din legea pentru protecția copilului, din Constituția actuală a Statelor Unite ale Americii, custodia minorului Isabella Calder este acordată mamei, Cassandra Robinson.

Sunetul ciocanului de lemn, lovit de biroul judecătorului mi-a pecetluit soarta pentru totdeauna. Ochii mi s-au umplut instant de lacrimi. Lângă mine, Ash, îmi strângea mâna, arătându-mi că este aici pentru mine.

Chiar nu înțelegeam. Am făcut tot posibilul pentru a rămâne sub custodia lui Jaxon. Am dat o declarație. Mi-am exprimat în scris dorința de a rămâne cu el. Şi nu a fost suficient.

Mi-am privit mama cum se ridică, dă mâna cu avocatul care a reprezentat-o apoi se întoarce, pornind spre mine.

— Nu vreau să plec cu ea, Ash.

Vocea mi s-a frânt la final, iar Ash m-a strâns la pieptul său.

— Stai liniştită, iubito. Nimeni nu te va lua de lângă mine. Vom găsi noi doi o soluție.

Am dat aprobator din cap, deşi nu prea eram de acord cu el. Cum puteam rezolva asta? Cum puteam trece peste ordinul judecătorului?

— Isabella, nu-ți face griji. Asta nu rămâne aşa. Voi face recurs cât mai curând posibil, m-a asigurat Jaxon, care a ajuns lângă noi.

Mi-am strâns mai tare brațele în jurul lui Ash. Apreciam că ei încă mai aveau speranță. A mea murise în momentul în care judecătorul dăduse verdictul.

— Bella, vocea stridentă a mamei mi-a zgâriat urechile, vino. Trebuie să mergem acasă. Diseară e o petrecere pentru reîntoarcerea ta.

Am simțit buzele lui Ash lipindu-se de creştetul meu, iar cu una dintre mâini îmi masa spatele.

— Cassandra putem vorbi o secundă? A întrebat Jaxon, paşnic.

— N-am ce vorbi cu tine, Sántìago.

— Cass, ştii că nu e nevoie să fi aşa o scorpie, nu? Sau moşului tău nu i se mai scoală şi eşti frustrată?

Replica lui Jaxon mi-a adus un zâmbet timid pe buze, iar mamei o expresie stupefiată.

— Vino, Bella! Nu te mai las nici o secundă lângă needucații ăştia! A tunat mama.

L-am simțit pe Ash încordându-se. Am oftat învinsă. M-am despărțit cu greu de brațele lui calde. Ash s-a ridicat o dată cu mine şi m-a sărutat apăsat pe buze. M-am retras repede, cu alte lacrimi în ochi. Mă simțeam de parcă urma să plec la celălalt capăt al lumii.

Ash mi-a cuprins obrazul în palma sa, forțându-mă să-mi ridica capul şi să-l privesc.

— Va fi bine, da? Curând te vei întoarce acasă. Promit.

Din nou, am aprobat din cap, deşi nu eram atât de sigură de cuvintele lui. Apoi m-am desprins cu totul de el, simțind cum las ceva din mine în urmă. Când am trecut pe lângă Jaxon, acesta mi-a pus mâna pe umăr, oprindu-mă.

— Nu voi renunța, Bella. Promite-mi că nu o s-o faci nici tu. Si no es por mí, hazlo por mi hijo (Dacă nu pentru mine, fă-o pentru fiul meu).

Mi-am ferit privirea de a lui. Cum puteam să promit aşa ceva? Aş fi făcut orice pentru Ash, dar speranța era departe de a mă găsi.

— Bella! M-a strigat mama, care era deja la uşa sălii de judecată.

Jaxon mi-a dat drumul. Cu paşi mici şi nesiguri m-am îndreptat spre mama. Când am ajuns lângă ea, nu m-a privit, ci doar s-a întors, făcându-mi semn să o urmez. Am oftat şi am făcut în tocmai.