Bella

C A P I T O L U L 48

— Sunt însărcinată.

Greutatea celor două cuvinte mi-a apăsat stomacul. Sentimentul de anxietate m-a cuprins cu totul.

— Mi-e frică, Ash. Ce o să fac acum? Ce... ce se întâmplă cu mine?

Simțeam cum panica mă cuprinde, dar nu voiam să o las să mă controleze. Nu și de data asta.

Ash a lăsat cu grijă testul lângă celelalte, s-a apropiat de mine și mi-a cuprins fața în căușul palmelor lui. Și-a lipit fruntea de a mea și mi-a mângâiat chipul cu buricele degetelor mari.

— E corpul tău și decizia îți aparține. Nu o să mă pot împotrivi dacă... nu vrei să păstrezi copilul, a spus și simțeam cât de greu îi era să rostească acele cuvinte – "dacă nu vrei să păstrezi copilul".

Copilul. Aveam un copil în mine. Înăuntrul meu mai bătea o inimă. O inimă formată din mine și Ash. N-aș fi putut renunța la așa ceva nici dacă aș fi fost nevoită. Dar îmi era atât de frică...

— Dar vreau să știi că eu... eu îmi doresc copilul ăsta mai mult decât aș fi crezut vreodată. Și orice ar fi, voi fi mereu lângă tine. Nu mai ești singură, iubito. Nu vei mai fi niciodată.

Nu m-am mai putut abține și am început să plâng. Mi-am ascuns fața în pieptul lui Ash și am lăsat suspinele să umple liniștea băii.

Ash m-a ținut strâns aproape de el, mi-a mângâiat părul și m-a sărutat pe frunte. A stat acolo, pe gresia rece, lângă mine, și a avut răbdare până am reușit să mă opresc din plâns.

— Vreau să păstrez copilul, Ash, am spus, cu vocea tremurândă. Dar dacă nu o să fiu o mamă bună?

Ash mi-a prins tantru bărbia și mi-a ridicat capul ca să-l privesc în ochi.

— Iubirea mea, vei fi cea mai bună mamă din toate timpurile, îți promit.

Siguranța și încrederea care luceau în ochii lui m-au făcut să mă simt mai bine. Avea dreptate. Voi fi o mamă bună. O să-mi dau toată silința să fiu.

Ash mi-a zâmbit încurajator. Am zâmbit și eu, din tot sufletul. Apoi el și-a trecut un braț pe sub genunchii mei, iar celălalt pe la spatele meu și m-a ridicat în brațe.

— Acum hai să mănânci fursecurile alea de care îți era așa de poftă! A spus, iar eu l-am pupat pe obraz, după care mi-am lăsat capul pe umărul lui și l-am lăsat să mă ducă în brațe până la parter.

Toată ziua am petrecut-o pe canapeaua din camera de zi, uitându-ne la filme, mâncând fursecuri, sărutându-ne. Am stat înfofolită într-o pătură și nu puteam să nu fiu măgulită de gesturile pline de tandrețe ale lui Ash. Mereu fusese atent cu mine, dar acum gesturile astea se simțeau diferit. Era minunat.

* * *

Azi era Crăciunul. Sărbătoarea mea preferată. New York-ul era încă acoperit de zăpadă și luminițe colorate decorau fiecare stradă. Era atât de frumos!

— Sunt gata! L-am auzit pe Ash în spatele meu.

Mi-am dezlipit privirea de geam și m-am întors spre el. Arăta de parcă tocmai se desprinsese de pe coperta unei reviste de modă. Purta blugi și ghete negre, o bluză crem cu guler înalt și un palton negru peste. Delicios.

Mi-am luat și eu paltonul vișiniu de pe pat. Se asora destul de bine cu rochița vișinie de catifea pe care o purtam. La insistențele lui Ash îmbrăcasem și o pereche de colanți negri, ca să nu-mi fie frig.