Gamble on souls

Capitolul 42.

"Începutul sfârșitului."
★

   –Toată lumea știe planul? Am întrebat.

   –Da, șefa!

   –Fiecare știe ce are de făcut?

   –Da, șefa!

   Am rânjit mulțumită, lăsându-mi privirea să alunece peste fiecare dintre ei.

   –Dacă vreunul dintre voi vrea să se retragă, acum e șansa voastră.

   Niciun pas înapoi. Nicio ezitare.

   –Bine.

   Mi-am încrucișat brațele, tonul devenind mai rece.

   –În seara asta nu va fi loc de greșeli. Vreau concentrare. Disciplină. Și, cel mai important, nu lăsați frica să vă conducă. Echipele sunt făcute în așa fel încât nimeni nu o să rămână descoperit.

   Am scanat fiecare grupă. Fiecare dintre ei avea lângă el exact ce îi lipsea. Fetele mele din Infern nu ezită. Oamenii lui Klaus nu cedează. Iar băieții încă nu știu când ar trebui să se oprească.

   –Nu vreau eroi. Nu vreau decizii spontane. Docuri, server, relay. Intrați, terminați și ieșiți înainte să înțeleagă ce se întâmplă.

   Nu lăsasem nimic la voia întâmplării. Fiecare rută, fiecare minut, fiecare om, toate fuseseră așezate exact unde trebuiau să fie.

Nu noi eram lovitura reală. Eram doar suficient de zgomotoși cât să-i facem să creadă asta.

   Nu voiam să-l opresc, iar negocierea nu mai era de mult o opțiune. Voiam să-l distrug. Mă manipulase ani la rând. Mi-a luat totul. Acum era rândul meu.

   –Eu și Xander deschidem. Luăm periferia și atragem tot după noi.
Bree și Zayn rămâneți aproape de noi. Kyle și Rayia, voi luați estul. Știți ce aveți de făcut. Mark și Sam, voi vă desprindeți la primul semnal și îi duceți în centru.

   Mark a dat o singură dată din cap. Sam deja își verifica arma.

   –Ash, Josh, vă mișcați între echipe. Și încercați să nu muriți după primele cinci minute.

   Josh a zâmbit, iar Ash doar a ridicat degetul mijlociu. Privirea mi s-a întors spre Brynn și Klaus.

–Voi rămâneți aici. Brynn, vreau să știu tot ce se întâmplă. După primul contact, ne împărțim și ținem orașul în mișcare. Nu stați pe loc și, cel mai important, nu vă lăsați prinși!

–Ce se întâmplă dacă suntem prinși? Ash și-a făcut curaj să întrebe.

   Rayia i-a răspuns înaintea mea, calmă:

   –Toată poliția din Miami e la mâna lui Reyes. Dacă ne prind, nu vor exista proceduri. Nu o să existe nicio arestare. Nimic nu o să-i oprească să ne ucidă pe loc.

–De-asta îi ținem ocupați. Am completat eu.

–Hei, prințeso! Vocea lui Josh m-a oprit pe loc. E planul tău, așa că ține minte ce ți-am spus. Dacă mor din cauza lui Ash, să nu îndrăznești să mă îngropați lângă el! Sau jur că te voi bântui!

   –Josh, dacă scăpăm cu viață, îți promit că te voi lăsa să pui una dintre fete la pământ.

   –Asta e singura ta șansă, frate! Mark l-a luat peste picior.

Xander era prea calm. Și la el, calmul nu prevestea niciodată nimic bun. Era îmbrăcat complet în negru, cu arma prinsă la spate și cu acea expresie care mă făcea mereu să simt că el vede mai mult decât ar trebui.