O fotografie a iubirii 🩵

Capitolul 2: Ryo💙 Mon

- Jay tot spune aceste lucruri. Nu mai vorbi despre asta. Mon tăie scenariul cu o expresie tensionată pe față, așa că Mint nu a mai pus întrebări.

Mon spăla în tăcere vasele în timp ce se gândea la sine.

Mon știa că părinții lui erau dezamăgiți de Miles, dar nu a spus nimic din dragoste pentru fiul ei, ceea ce a făcut pe Mon să nu vrea să-și dezamăgească părinții de două ori. Chiar dacă Mon este îndrăgostit în secret de Ryo.

- La ce te gandesti? o voce profundă lângă urechea lui, l-a făcut pe Mon să tresară și aproape că a scăpat vasul pe care o spăla.

--La naiba Ryo, ai intrat fără să scoți niciun sunet! Mi-e frică ,i-a spus Mon celui mai bun prieten, înainte de a se întoarce să-și caute sora.

- De când m-a lăsat Jay (Mint) să fac vasele singur? - mormăi Mon, fără a lua asta în serios.

Ryo sa mutat să stea lângă Mon. Apoi a luat farfuria din mâna lui Mon și a continuat să spele.

-P'Mint a fost plecat de mult timp. Ce faci? a întrebat Ryo înapoi.

- Nimic, doar m-am gândit la ceva de care să mă bucur. Dar nu te duci acasă? a întrebat Mon din nou când a văzut că Ryo deja mâncase la el acasă.

- De ce te grăbești atât de mult să mă întorc? întrebă el pe un ton răgușit.

Mon se încruntă.

- Nu te dau afară... doar întreb. Doar în cazul în care vrei să o cauți pe Waen. spuse Mon din nou.

Ryo a rămas tăcut o vreme, dar mâna continuă să îl ajute pe Mon să spele vasele. Mon se uită la cel mai bun prieten al său.

- Ce sa întâmplat... ești supărat pe mine?  a întrebat Mon încet.

Ceea ce Mon nu a vrut să se întâmple a fost să-l înfurie pe Ryo.

- Nu ,răspunse el monoton.Mon apoi își ridică umărul pentru a lovi ușor pe umărul prietenului său.

- Serios? a întrebat Mon din nou.

- De fapt, cum să fiu supărată pe tine? Ce ai făcut să mă enervezi? a întrebat Ryo, făcându-l incapabil să fie supărat pe Mon.

- E liniște. Mi-e teamă că vei fi supărat dacă te dau afară. Chiar nu te dau afară. spuse Mon cu o voce scăzută.

- Știu, nu pot să cedez decât ție ,spuse Ryo, oferindu-i lui Mon un zâmbet pentru a-i uşura grijile.

- Ce crezi? a întrebat Mon curios.

- Nimic, ce mizerie. Grăbește-te și spală-l, se va termina în curând. Mâinile tale nu sunt foarte bune cu detergentul. Și încă vreau să spăl în locul tău ,spuse Ryo înapoi cu un mârâit ușor la sfârșit.

Îl face pe Mon să zâmbească, indiferent cât de mult trece timpul, despre ce este vorba Mon, își amintește mereu Ryo.

Când vasele au fost terminate, cei doi s-au dus în camera lui Mon. Mon încă stă la computer, iar Ryo stă întins pe pat și citește o manga.

Silueta înaltă întinsă pe pat, se uită la spatele subțire al celui mai bun prieten cu o expresie gânditoare.

- Ce te joci? a întrebat Ryo.

- Auz. - a răspuns Mon fără să se întoarcă, pentru că se joacă.

- De atunci ești dependent de jocuri, ești un copil. spuse Ryo.

- Mă joc doar când mă plictisesc , a răspuns Mon fără să se gândească, înainte de a se opri când și-a dat seama că Ryo a auzit ce a spus.