Capitolul 10

222 13 1
                                    

Miles a continuat să-și plimbe camera pe hol

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Miles a continuat să-și plimbe camera pe hol. Sunt oameni care aleargă și își duc copiii să facă exerciții .

Miles s-a oprit din mers și a început să fotografieze cerul în unghiul care îl interesează. Acum este timpul să se concentreze asupra intereselor lui, nu vrea să se gândească prea mult la lucrurile exterioare.

Miles a zâmbit la fotografiile făcute. Cerul de după-amiază aici este destul de diferit de Bangkok, fără nori de poluare. L-a făcut pe Miles să se simtă mai relaxat și mai confortabil.

Când a fotografiat cerul după cum dorea, Miles s-a dus să se așeze pe o bancă lungă de lemn și s-a uitat în jur.

Imaginea oamenilor care vin să facă mișcare – deși sunt mulți oameni – nu dă senzația de haos ca la Bangkok. Miles  recunoaște că atmosfera de aici îl face să se simtă foarte bine.

Miles ridică telefonul și se uită la un număr, dar încă ezită dacă să sune sau nu.

În timp ce Miles are îndoieli, doi tineri trec pe lângă.

- Haha... nu poți să faci o pauză, Pang? – tânărul înalt s-a oprit din alergat .

Îți aduc niște apă. – spuse tânărul, înainte de a se întoarce către Miles care stătea jos.

--Uh, pot să stau aici? - a întrebat omulețul cu prudență, dar banca de lemn era suficient de lungă pentru a putea sta pe alții.

- Simte-te ca acasa ,spuse Miles zâmbind.

--Mulțumesc... stai aici și așteaptă, Oh. Mă întorc imediat. - când a terminat de vorbit, micuțul a alergat să cumpere apa pe care oamenii o aduceau să o vândă.

Miles se uită la silueta mică care alerga și zâmbi, fără să se gândească la nimic.

Nu după mult timp, silueta mică s-a întors în fugă cu apa pentru a bea silueta înaltă.

- Chiar dacă ești moale, vei fi pretențios.Chiar dacă sunt feroce, sunt acoperit de îngrijorare. - până când Miles nu s-a putut abține să nu zâmbească.

--Nu știu  cine ești- Nu știu de ce zâmbești. Te-am văzut uitându-te la soția mea și zâmbind de multe ori. - se auzi o voce ascuțită.

Lovitură!

--Ohhh, de ce mai bătut? Este atât de dureros! – strigă deodată silueta înaltă.

--Ce naiba zici? Pune-te în locul meu , Oh. - Pang îi spuse cu voce tare celuilalt și se întoarse către Miles.

--Scuze, nenorocitul ăla e nebun. – spuse Pang, cu un zâmbet stânjenit.

Miles zâmbi ușor.

--Nici o problema eu înțeleg. – spuse Miles zâmbind, pentru că a fost suficient să ghicească ce sunt cei doi.

  O fotografie a iubirii 🩵Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum