O fotografie a iubirii 🩵

Capitolul 9 : Ryo 💜Mon

- Ai, Mon. Te-ai întors? Deci Ryo nu a venit, fiule? a întrebat mama lui Mon când și-a văzut fiul intrând direct în casă.

-M-am întors singur , i-a răspuns scurt mamei lui  înainte de a merge grăbit în camera lui  fără să spună altceva, făcându-o pe mama să pară confuză.

Mon a intrat în cameră a  încuiat
uşa şi apoi se întinse pe patul larg cu o senzaţie inconfortabilă în piept.

O anumită siluetă s-a întors și s-a întins pe spate pe un pat larg, cu brațele ridicate peste frunte. Ochii lui Mon erau puțin roșii.

Să te simți dezamăgit la gândul la propriul destin că te-ai născut să iubești bărbații și că nu mai există speranță.

Mon își ridică telefonul mobil și se uită la el. Nu a fost nici un apel de la Ryo.

Asta este  bine - își spuse Mon încet, profund dureros în interior.

Mon mai vrea ca Ryo să-l urmeze, dar când se gândește la adevăr trebuie să recunoască că a nu-l urma sau a nu-l suna este cel mai bun lucru pentru el.

Mon se tot gândește la fața lui, la ochii lui Ryo care îl priveau furios înainte de a părăsi casa.

-Îmi pare rău, Ryo. Îmi pare foarte rău , mormăi Mon pentru sine, înainte de a închide ochii încet.

Frustrarea cu o senzație dureroasă, de furnicături, a făcut ca lacrimile să curgă încet din colțurile ochilor lui  pe obrajii palizi.

Mon s-a gândit să-l elimine din inima lui dar cum? A dormit așa și s-a trezit din nou când a auzit o bătaie în ușă noaptea.

- Mon? Mon! Mon!

Vocea lui Mint strigă la ușa dormitorului, făcându-l pe Mon să tacă înainte de a se ridica să o deschidă.

- Oh, înainte de a deschide am crezut că ești într-o stare întunecată până la moarte. – spuse Mint, pentru că a bătut la uşă pentru a-şi chema fratele o vreme.

-Am fost adormit. - spuse Mon.

- Ce e cu tine?a întrebat-o Mon pe sora mai mare.

Mint se uită la fratele ei înainte de a-și încrunta sprâncenele.

-De ce te-ai certat cu Ryo? întrebă Mint. Acest lucru l-a determinat pe Mon să facă o pauză, înainte de a se întoarce și de a se întoarce în pat. Mint a intrat și a închis ușa.

- Cine a spus asta? a întrebat Mon.

- Și lacrimile alea lungi de pe obrajii tăi? a întrebat Mint înapoi.

De fapt, Mint tocmai se întorsese de la studiou și a aflat de la mama ei că fratele ei mai mic s-a întors după-amiază, dar acesta a refuzat să iasă din camera lui. Apoi s-a dus să vadă cu îngrijorare.

Când auzi ceea ce tocmai spusese Mint, Mon întinse mâna și îl mângâie pe față.

- Nimic, salivam ,a spus Mon înapoi.

-Mon, nu sunt prostă , Saliva de pe față îți picură din ochi? spuse Mint înainte de a șterge lacrimile din colțul ochilor lui Mon.

Mon a evitat puțin privirea surorii sale

-Ai luptat... Nu înțeleg de ce minți. – spuse Mint.

Mon a oftat greu.

- Nu e nimic, a fost doar o mică discuție. Dar Jay, ce-i în neregulă să vină să mă ia? Sau a venit cineva să mă vadă? Mon a cerut în grabă înapoi să schimbe subiectul.