The Perfect Storm

3

Îndemnându-l pe Kyle să meargă la spital, m-am lovit de o rezistență fermă din partea lui. Cu greu am reușit să-l conving să vină cu mine acasă. Nu pot să-l las singur în starea asta. E posibil să aibă o contuzie sau ceva și mai grav, dar se încăpățânează să nu recunoască.

Dacă nu s-ar fi întors după mine, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Kyle știa cu siguranță ce îl aștepta, dar nu m-a lăsat să mă descurc singură. Nu vreau să mă gândesc la ce mi-ar fi făcut acești nenorociți dacă el nu ar fi fost acolo. Îi sunt recunoscătoare din toată inima, chiar dacă mă doare să-l văd în această stare.

– De ce nu vrei să mergi la poliție?! Acolo îți vor face un control medical și ei vor plăti pentru ce au făcut! – vocea mea tremură încă. La fel ca tot corpul meu.

– Ești prea naivă pentru orașul ăsta, draga mea, – un zâmbet fugace îi strălucește pe față.

– Despre ce vorbești? Nu te comporta ca și cum am fi într-un film de acțiune! E Anglia secolului XXI! Aici există lege, iar toți sunt egali în fața ei.

– Dacă asta e cea mai bună glumă a ta, – tonul lui monoton mă scoate din sărite.

– Explică-mi, te rog, ce se întâmplă!

– Ei nu sunt oameni care se tem de justiție. Șterg absolut toate urmele care îi leagă de faptele lor. Toate firele care dovedesc vina lor sunt tăiate imediat. Acestia sunt siguri că eu nu mă voi adresa poliției. Chiar dacă îndrăznesc, vor face totul să pară că m-am bătut singur.

– Cine sunt ei, de fapt? – speram că lucrurile se vor schimba, măcar pe alt continent. Părinții mei își doreau o viață mai bună pentru mine, dar și aici am dat peste oameni de care am vrut să fug.

– Ascultă, Bruna, ești ultima persoană pe care aș vrea să o implic în asta. Lumea asta nu este pentru tine.

– Dar eu sunt deja aici, Kyle! – vocea mea devine tot mai puternică, iar mâinile îmi strâng tot mai tare volanul.

– De ce mă forțezi? Crezi că, dacă spun că Harry Freeman și toată banda lui ar putea să mă ucidă în noaptea asta, fără să lase nicio urmă, ți-ar fi mai ușor?! Spune-mi, Bruna, cât de mult ți-ar fi mai ușor să știi că mâinile lui sunt pline de sânge! Omul ăsta face băi de sânge în fiecare seară, dar mai rămâne destul şi pentru a umple o piscină, – a spus el printre dinți.

Cuvintele lui mă umpleau de groază, iar eu îmi concentram toate forțele să mă concentrez asupra drumului. Jur că, dacă îmi voi lua privirea de la parbriz pentru o secundă, ne vom trezi într-o prăpastie. Dar nu mă pot opri; trebuie să ajungem acasă cât mai repede.

– Ce spui tu sună teribil! Doamne, Kyle, de ce ai făcut asta, știind de ce este capabil?! – acum mă copleșesc două sentimente: frica și furia.

Dacă aș putea să-mi scot mâinile de pe volan, mi-aș da o palmă pentru a mă trezi. Totul s-a terminat, ar trebui să mă adun, Bruna. Nici eu, nici Kyle nu suntem în pericol acum. Totul este în urmă.

– Pentru că nu mi-e frică de el! – tonul lui mă face să tresar. – Și trebuie să știe asta, – continuă Kyle cu calm.

Schimbarea rapidă a stării lui arată lupta lui interioară. Vrea să pară liniștit, dar se înfruntă pe sine însuși.

– La ce bună a fost toată această nebunie, când, în cele din urmă, ai fost bătut de o mulțime?! Astfel ai demonstrat curajul tău? Sau sperai că el nu te va găsi? – atmosfera din mașină devine tot mai tensionată.

– Eram pregătit să fiu găsit de el. Bruna, asta era ceea ce îmi doream. Dar m-am întors mai devreme decât era programat, – indiferența față de tot ce se întâmplă ia din nou control asupra sentimentelor sale.