The Perfect Storm

19

– Care sunt regulile jocului?

Îmi termin de împachetat lucrurile. Valiza este închisă și sper că va fi suficient. Nu vreau să îmi mut toată camera, pentru că încă cred că totul se va termina curând.

Harry mi-a spus de nenumărate ori că își ține întotdeauna promisiunile. Dacă „jocul" are reguli, atunci va trebui să le respecte. Cunoscându-le, voi înțelege ce mă așteaptă.

– Reguli? – stă deasupra mea cu brațele încrucișate pe piept. – Jucăm după regulile tale, – spune el cu încredere, continuând să mă privească cu acel aer amenințător.

Evident, întrebarea l-a derutat, pentru că în lumea lui nu există reguli. Noroc că în lumea mea există destule.

– Trebuie să răspundem sincer, fără să ne eschivăm de la întrebări și fără să le modificăm, – spun în timp ce îi ofer puloverul, sperând că va înceta să se plimbe prin camera mea cu torsul gol. – Ah, și regula cea mai importantă: fără înșelătorii.

– Ei bine, ultima e clar de prisos, – răspunde el cu un râs răgușit, urmărindu-mă în timp ce mă îndrept spre baie. – Mai ales că și tu va trebui să răspunzi la întrebări.

– Nu am nicio problemă cu asta, – îi răspund hotărâtă. De data aceasta, nu am semnat nimic, așa că nu sunt obligată să respect nicio regulă. – Și apoi, tu ai fost cel care a fost de acord să jucăm după condițiile mele.

Îi ofer haina și îl privesc în ochi intenționat. Gândul că ar putea să nu fie complet sincer cu mine nu-mi dă pace. E naiv să cred că „Jocul întrebărilor" îl va face pe Harry să își dezvăluie toate intențiile legate de mine și de Kyle.

Dar mi-aș dori atât de mult să văd o sclipire de sinceritate în ochii lui.

Din păcate, speranțele mele sunt spulberate de realitate. El mă va manipula cu ușurință, în timp ce minciunile și omisiunile mele vor fi descoperite imediat.

Acceptând acest joc, îmi asum riscul de a-i oferi lui Freeman informații despre mine, fără a putea lua nimic în schimb.

Dacă el începe primul, riscul se poate diminua puțin, deoarece voi avea timp să înțeleg cum să acționez mai departe. Continuăm sau terminăm jocul — un acord verbal e ușor de anulat. Din fericire, nu mă laud că îmi țin întotdeauna cuvântul. Acum e momentul să-mi schimb principiile.

– Voi începe eu, – spun în timp ce strâng toate dovezile prezenței noastre, ca să nu-i dau lui Rose bătăi de cap inutile. – Ce urmărești? Ce vrei de la Kyle?

E greu de crezut că voi primi un răspuns sincer de la inițiatorul acestui haos. Sunt în același timp curioasă și speriată. Adevărul poate fi mai înfricoșător decât necunoașterea. Adevărul nu este niciodată simplu.

– Cuvântul-cheie este concurența, – răspunde el cu un ton calm, fără grabă, parcă ironizându-mă. – Concurența duce la creșterea costurilor pentru consumatori, la scăderea loialității clienților și la alte consecințe nefavorabile pentru mine. Știi bine toate astea, că doar asta învățați la facultatea de economie.

– Dar concurența ajută și la optimizarea relațiilor de piață, la introducerea de tehnologii inovatoare și la creșterea eficienței producției, – îi răspund. – Însă asta nu are nicio legătură cu întrebarea mea.

– Prefer monopolul, – continuă Harry, ignorând aluzia mea. – Inovațiile în domeniul meu doar complică lucrurile. De data asta, situația a fost mai dificilă, așa că am decis să acționez altfel. Aveam nevoie de cineva care să câștige încrederea lui MacAlister.