The Perfect Storm

23

Când am deschis ochii, am simțit o ușurare și o prospețime care m-au cuprins cu totul. Umbrele întunecate ale fricilor nocturne au dispărut, iar mintea mea era limpede și liniștită.

Razele soarelui pătrundeau prin fereastră, aducând cu ele căldură și promisiunea unei zile bune. Fiecare rază, ca o atingere delicată, umplea camera de lumină și căldură. Gândurile mele, de obicei împovărate de neliniște, se aflau acum într-o stare de pace. Simțeam o energie pe care mi-a lipsit-o în zilele anterioare. Mintea mea era eliberată de lanțurile anxietății, iar inspirația mă umplea.

Gândurile neplăcute și îndoielile care mă urmăreau s-au dizolvat în umbra trecutului. Poate că asta se datorează faptului că am găsit răspunsuri la întrebările mele. Acum, chiar cred că Harry își va respecta partea de contract. El va obține ce și-a dorit, eu voi fi liberă, iar Kyle în siguranță.

Seara petrecută cu Harry, pe terenul de fotbal, a fost una dintre cele mai frumoase seri din timpul meu în Anglia. Nu păream legați de un contract, ci de o adevărată prietenie. Nu-mi place să recunosc asta, pentru că Harry e o persoană teribilă și nu ar trebui să uit acest lucru.

L-am văzut furios. Când privirea lui, precum un nor întunecat de furtună, cuprinde totul în jur, iar fiecare mișcare a sa amintește de o panteră amenințătoare, gata să facă un salt mortal. El este ca un ocean, furios în interior, gata să distrugă totul în calea sa cu o forță nemiloasă.

L-am văzut iritat. Când cuvintele lui, ca niște săgeți precise și otrăvitoare, lovesc direct în țintă. Este ca un vulcan de furie, gata să erupă, dar care se abține, amenințând cu o explozie de foc. Atunci când ochii lui sclipesc de mânie, iar fiecare gest trădează iritarea și hotărârea sa, aerul din jur devine electric, iar prezența sa face ca inimile să tremure în așteptarea unei posibile explozii.

L-am văzut jucăuș. Când devine maestrul măștilor și zâmbetelor, fiecare fiind o scânteie care strălucește în ochii lui, ca vinul spumant, făcând inimile să bată în ritmul veseliei și al nonșalanței.

Ieri a glumit cu mine și am râs împreună. Mă îndoiesc că a fost sincer, pentru că Harry nu este capabil de așa ceva. Îmi pare că are o reputație bună în cercul său apropiat. Sunt sigură că are oameni pentru care este un prieten foarte bun. Dar acel cerc este închis, iar el nu caută prieteni noi. Ieri a fost amabil cu mine doar pentru a mă face să mă simt confortabil lângă el. Există un motiv pentru asta și îl voi afla curând.

Mă urăsc pentru faptul că simt o oarecare dezamăgire, deoarece știu că totul e doar o iluzie. Nu vreau să recunosc că mi-a plăcut să râd cu el. Mi-a plăcut să vorbesc cu el. Pun totul pe seama lipsei de interacțiune. Din nou.

– Promit, data viitoare nu voi întârzia, – grăiește Jude imediat ce deschid ușa mașinii.

– Data viitoare voi ieși mai târziu. Va fi mai eficient.

– Da, chiar ar fi mai bine, – băiatul dă aprobator din cap.

– Apropo, despre gânduri inteligente, – pornește mașina, – Astăzi avem test la statistică, așa că ar fi mai bine să sari peste prima oră.

– Nu pot, – zâmbetul lui pălește, ca o lumânare care se stinge în vânt, – Freeman mi-a spus să nu mă îndepărtez de tine niciun pas.

– Atunci, voi încerca să termin mai repede.

– Să nu vorbim despre lucruri triste, – zâmbetul îi reapare pe față. – Ce ai făcut ieri?

Întotdeauna mă întreba asta, dar dacă de obicei nu aveam ce să-i răspund, acum, nu știu de unde să încep.