The Perfect Storm

22

– De ce Osborn? – repetă întrebarea. Privirea lui se oprește asupra unei mici flori galbene care înflorește printre crăpăturile din asfalt. Harry rămâne nemișcat pentru o clipă, meditând asupra acestui semn minuscul de viață în mijlocul junglei de beton.

– Îmi plăceau filmele cu Spider-Man, – se întoarce el de la floare și pornește mașina. – În al doilea film antagonistul era Norman Osborn. M-a impresionat foarte mult atunci. Nu a trebuit să mă gândesc mult când am ales un nume pentru câinele meu, mi s-a părut că i se potrivește perfect.

– Ai văzut filmele? – întreabă el.

– Nu, – răspund sincer. – Nu am fost niciodată o fană a filmelor cu supereroi.

– Și ce fel de filme îți plac?

Nu mă mai surprind întrebările lui. De curând, a început să se intereseze din ce în ce mai mult de viața mea. Propunerea lui de a ne pune întrebări pe rând dovedește că este interesat. Desigur, nu vrea să mă cunoască mai bine doar pentru că este curios.

Harry Freeman are motivele lui și nu intenționează să mi le spună. Dar, atâta timp cât nu trebuie să-i împărtășesc informații prea personale, voi răspunde. Dacă asta mă va ajuta să-mi scurtez timpul petrecut aici, sunt de acord.

– Încă din copilărie mi-au plăcut poveștile despre prințese, despre iubirea veșnică și despre creaturi magice și bune, – cuvintele mele îi aduc un zâmbet ironic pe față.

– Răufăcători sunt destui și în viața reală.

– Da, în viața reală sunt din plin, – oftează el, – Care este povestea ta preferată?

– Cu siguranță „Frumoasa și Bestia", – răspund fără ezitare.

– Un titlu promițător, – Harry zâmbește. – Povestește-mi despre ea.

– Nu o cunoști? E imposibil.

La indignarea mea, el doar dă din cap că nu.

– Niciodată nu am crezut în basme.

– Și asta mi-o spune cineva care și-a numit câinele după un răufăcător din filmele cu Spider-Man, – râd ironic.

– Bine, – ridică mâinile în semn de capitulare, iar inima mi se strânge pentru o clipă. Dar mă relaxez când își pune mâinile înapoi pe volan. – Și totuși, despre ce e vorba în poveste?

– Ești sigur că vrei să o asculți? – zâmbesc, – Nu pot să o spun fără detalii.

– Vreau.

Poate că lipsa basmelor l-a făcut să fie omul care este acum.

– Totul începe într-un mic oraș, unde locuiește o fată frumoasă, bună și inteligentă, pe nume Belle, – încep să povestesc, amintindu-mi de această poveste din copilărie. Ochii mi se luminează de căldura acelor amintiri. – Gaston, un tip arogant și narcisist, o curtează insistent, dar ea îl respinge. E evident de ce, el e arogant și nu prea inteligent.

– Tatăl ei ajunge într-o situație dificilă și este luat prizonier în castelul Bestiei. Belle, în ciuda pericolului, decide să-și salveze tatăl și se oferă să ia locul acestuia ca prizonieră.

Fac o pauză pentru a-mi aduna gândurile.

– În castel, descoperă că Bestia este, de fapt, un prinț blestemat. – vocea mea devine mai blândă. – Pentru a rupe blestemul, el trebuie să găsească adevărata iubire înainte ca ultimul petal de trandafir să cadă. La început, Belle se teme și simte repulsie față de Bestie, dar treptat începe să vadă dincolo de aspectul său dur și urât, o inimă bună și vulnerabilă.