The Perfect Storm

4

– Poate că totuși îmi vei spune ce s-a întâmplat? Kyle nu ne aude, nimeni nu îți va face semn să nu-mi spui nimic, – din tonul ei îmi dau seama că nu-i place situația.

Speram că Rose nu va mai pune întrebări. Dar nu o pot învinovăți, aș făce acelaşi lucru dacă aș fi fost în locul ei.

– Tot ce ți-am spus este adevărat. Sunt și eu șocată de noaptea asta și vreau să uit cât mai repede de fața însângerată a lui Kyle.

Desigur, are dreptul să știe adevărul. Dar tăcerea mea îi asigură liniștea. Kyle a fost foarte clar că acest incident nu trebuie să devină public. Nu va ieși nimic bun din asta. Trebuie să uităm totul, ca pe un coșmar.

– Bine, îmi pare rău, doar că am fost nervoasă, – își acoperă fața cu palmele, – Starea lui Kyle m-a îngrozit.

– Sper doar că nu are nicio legătură cu Harry Freeman, – Rose pronunță numele lui, iar în lumea mea sumbră, un tunet răsună puternic.

– Harry Freeman? – întreb, poate mă înșel că aud numele lui.

– Stai, nu știi cine este? – bine că nu știe să citească gândurile.

– Eu? – răspund, întârziind puțin, – Nu, de unde să știu?

– Mi se pare că în Londra nu există persoană care să nu fi auzit acest nume, – mă privește confuză.

– Aici vorbesc doar cu tine. Și cu Kyle, de curând. Niciunul dintre voi nu l-a menționat.

– Are sens. Dar, oricum, este ciudat. Numele lui apare frecvent în știri. Mi se pare că toată Anglia știe despre acțiunile lui.

– Despre ce acțiuni? Cine este el? – ca de obicei, sunt eu singura în ignoranță.

– Cu siguranță se ocupă cu ceva ilegal, dar nimeni nu poate să-l prindă. Sau pur și simplu se asigură că nimeni nu încearcă, – ridică din umeri, – Un lucru știu sigur: Harry Freeman nu este persoana cu care ai vrea să ai de-a face.

– Dar cum este Kyle legat de el?

– Nu mi-a spus personal, dar am auzit că Kyle a lucrat pentru el cândva. A avut loc ceva între ei și Kyle a plecat, iar Harry nu-i lasă vii pe cei care știu prea multe.

– Deci Kyle este și el legat de această „lume a crimei"?

– Nu știu cum e acum, dar cu siguranță a fost mai demult, – se întinde cu nonșalanță, ca și cum ceea ce spune este un lucru obișnuit, – Bruna, nu-ți mai bate capul cu asta.

– Și tu vorbești atât de liniștită despre asta?

– Pe mine nu mă privește. În plus, mi-au plăcut întotdeauna băieții răi, – buzele ei se strâmbă într-un zâmbet.

– În viața reală, băieții răi își termină viața înainte de treizeci de ani, cu un glonț în cap, o supradoză sau din cauza rănilor suferite într-o bătaie. Și nu uită să lase în urmă un copil nefericit și o soție pe care o bătea periodic când era beat.

Întotdeauna mi-a fost greu să înțeleg de ce anumite fete sunt atât de atrase de „băieții răi". Ce anume în comportamentul lor, în brutalitate sau imprevizibilitate, poate provoca o simpatie atât de puternică? Poate că totul se reduce la elementul de pericol pe care ei îl aduc în viață. Adrenalina pe care o simți în prezența lor poate fi intoxicantă. O romantizare a riscului și rebeliunii, dorința de a experimenta senzații tari pe care le garantează.

Există și o altă față a monedei — atracția puterii și independenței. „Băieții răi" reprezintă adesea o întruchipare a nesupunerii și a încrederii în sine, ceea ce poate avea un impact puternic. Ei sfidează normele sociale, trăiesc după propriile reguli, iar acest lucru le conferă, poate, un aer de mister și carismă.