The Perfect Storm

5

– De unde sunt florile? – Rоse evaluează buchetul, – Sunt sigură că arătau minunat când erau proaspete.

Petalele roz s-au aplecat un pic, așa că florile sunt mai scurte acum. Dar buchetul încă aduce bucurie ochilor.

– De la Kyle.

– Kyle? – este evident surprinsă.

– A fost o scuză pentru petrecerea nereușită de ziua mea.

– Flori ca scuză? Nu pare deloc ca el. De la el nu ai auzi niciodată cuvântul „îmi pare rău", iar acum...

– De ce spui asta? E atât de ciudat că știe să-și ceară iertare? – știu că Rоse îl cunoaște pe Kyle de când erau adolescenți, iar acesta nu poate fi primul său gest de grijă față de o fată.

– E mai mult decât ciudat! Îl cunosc de la 16 ani, – cuvintele ei mă fac să zâmbesc.

– Poate că nu știi totul despre el, – înghezesc din umeri.

– Spune-mi sincer, a fost ceva între voi în noaptea aceea? – prietena își strânge ochii.

– Ce? Nu, desigur! Știi cum mă simt eu față de Kyle, de ce ai aceste întrebări?

– Îmi pare rău, – zice ea cu milă, lăsându-se pe pat.

– Doar nu-mi spune că ai sentimente pentru el, – glumesc eu, dar ea tace și atunci îmi dau seama, – Nu se poate!

– Cred că toată lumea observă asta, mai puțin el, – deși bănuiam, totuși, am pus-o pe seama stilului ei jucăuș de a interacționa. Aceasta schimbă totul.

– În ochii lui suntem doar prieteni cu beneficii, iar eu... – își îndreaptă privirea spre fereastră, – M-am îndrăgostit ca o nebună.

– Deci eu înțeleg bine termenul beneficii? – ochii mei mi-au mințit tot timpul.

– Da, Bruna, am avut o relație sexuală, – ușurința din vocea ei mă surprinde.

– E întotdeauna minunat, dar gustul de după este neplăcut. Totul se întoarce la normal și devenim din nou prieteni. Și așa, în cerc. Am sperat la mai mult, dar asta nu a fost niciodată în planurile lui.

– Și cât timp durează asta? – sunt prea naivă.

– Aproape un an.

– Îmi pare rău, Rоse.

Sexul fără sentimente este una, dar când ai sentimente mai profunde, iar el rămâne indiferent, devine o formă crudă de autoironie.

După ce am aflat adevărul, nu pot să-mi permit să mă uit la Kyle altfel. Gândul că, în cele din urmă, va trebui să fac o alegere mă apasă. Dar nu vreau să aleg. Nu vreau să pierd pe niciunul dintre ei. Încă nu pot să cred pe deplin cuvintele pe care mi le-a rostit. Ceva mă face să mă îndoiesc de seriozitatea sentimentelor.

Pare că ar fi mai bine să-i povestesc lui Rоse despre ce mi-a spus Kyle. Are dreptul să știe.

– Florile de la Kyle nu sunt singura surpriză din acea zi, – mă așez lângă ea, – Mi-a spus că mă place.

– Ce? – expresia ei se schimbă brusc. Rоse chiar a paleat puțin, – E doar o grijă prietenească, nu? Spune-mi că îi sunt dragă ca prietenă!

– Da, probabil, – sunt confuză. Înțeleg că nu este vina mea, dar totuși, „vina" este ceea ce simt acum.

– Și tu? Ce simți tu pentru el? – își ridică puțin tonul.

– Nu contează. Îmi sunteți dragi amândoi. Nu vreau să mă pun între voi.

– Înțeleg că nu ar trebui, dar chiar sunt supărată pe tine, – se plimbă nervoasă prin cameră, mușcându-și buzele.