The Perfect Storm

30

Pov Harry

– Bună ziua, domnul Freeman, – spuse fata ridicându-se de pe scaun, aranjându-și nervos fusta.

– Bună dimineața, Julia, – răspund cu un zâmbet forțat. – Este Erling la birou?

– Nu, – se uită rapid în jur, – Domnul Estlund a cerut să nu spun nimănui că este deja aici, – continuă ea în șoaptă.

– Înțeles, – zâmbesc satisfăcut. – Mulțumesc, Julia, – îi fac cu ochiul, făcând-o să roșească ușor.

Sunt din ce în ce mai convins că am luat decizia corectă când am schimbat managerul de resurse umane. Athena ar fi fost un specialist excelent, dacă n-ar fi fost atât de ușor de influențat. Ea și Erling se înțelegeau foarte bine, ceea ce devenise o problemă. El îi influența alegerile, iar ea nu opunea deloc rezistență. Așa că fiecare nouă angajată era mai atrăgătoare decât cea dinainte, cu picioare mai lungi și cu mai mult interes pentru flirturi decât pentru muncă. Rareori le vedeam la birou, la fel și pe Estlund. Secretarele erau selectate de el, și nu pentru a-și face treaba.

Recunosc, la începutul activității mele, și eu preferam astfel de secretare. Încântau ochiul și... alte părți ale corpului. Dar asta îmi distrăgea atenția de la muncă și afecta negativ performanțele noastre.

I-am dat lui Howard River șansa de a se afirma în rolul de manager de resurse umane, deși fusese clar că slujba sa anterioară îl epuizase, chiar dacă susținea contrariul. Howard și Erling nu s-au înțeles niciodată, așa că blondul nu-i putea influența alegerile. River a găsit această fată minunată, care își face treaba excelent. Nu știu de ce, dar farmecul lui Erling nu o atinge. Se pare că nu este genul ei, iar Estlund a încetat să mai încerce. Astfel, productivitatea lui a crescut, deoarece s-a oprit din a se distra cu lucruri neesențiale, cum ar fi descheiatul nasturilor cămășilor.

– Ce naiba, Erling? – prietenul sări de pe scaun surprins.

– Și etica muncii? – se ridică și adoptă o poziție defensivă. – Tu ești cel care spune cât de importantă este pentru productivitatea companiei. Și acum, în aşa mod, fără a bate la uşă intri în biroul celui mai bun angajat al tău?

– Ești sigur de asta? – se încruntă confuz. – Etica muncii nu se aplică celor care au limba mai lungă decât Nilul.

– Hai, omule, – dă blondul ochii peste cap iritat.

– Ai cinci minute să îmi explici totul, – mă așez pe canapeaua din piele maro, – În cinci minute reuşeşti să dezvălui toate secretele companiei?

– Imaginează-ți că mă vezi pentru a doua oară în viață, dacă asta te ajută.

– Bine, – umerii lui Erling se relaxează, – Poate nu ți se pare, dar pot explica totul.

– Timpul, Estlund, – arunc pernele pe podea, așezându-mă mai confortabil, – Timpul.

– Avem destul, – zâmbește, – Ai avut o noapte grea, domnule Freeman?

– Patru minute.

– Ar trebui să îmi mulțumești, – se așază pe scaunul său și începe să se rotească încet, – Poate că e dificilă, dar ai nevoie de ea. Nu puteam să o las să plece când suntem mai aproape de țintă decât am fost vreodată.

– Așa că ai decis să îi spui toate traumele din viața mea? – închid ochii, pentru că mișcarea scaunului prietenului meu începe să mă enerveze.

– I-ai spus că ești vinovat de moartea familiei tale. Clar, nu era încântată de tine nici înainte, dar ai reușit să te autodepășești de data asta, – se ridică brusc de pe scaun, lovindu-l de masă, – Fata era speriată, și sunt sigur că plănuia să fugă din casa ta înainte să vorbesc eu cu ea.