The Perfect Storm

27

– Vreau să plece.

– Evans ți-a dat deja informațiile compromițătoare? – Erling era surprins de rapiditatea cu care se desfășurau lucrurile, așteptându-se ca McAlister să tărăgăneze procesul.

– Nu, – răspunse Harry calm, în timp ce Erling aproape că se înecase cu whisky-ul său.

– Atunci nu înțeleg nimic, omule, – blondul goli paharul.

– Ea nu se descurcă cu sarcinile sale, – Harry luă o gură de băutură, – Lucrurile cu ea sunt mai complicate decât ar trebui să fie, – mai luă o înghițitură, – De mult aș fi avut informațiile compromițătoare în mâinile mele, dacă nu ar fi trebuit să o pregătesc săptămâni întregi pentru ceea ce presupune contractul. Se comportă ca o prințesă inaccesibilă și nici nu pot să o presez, pentru că totul s-ar înrăutăți, – paharul său era acum gol.

Mâna lui alunecă pe masa de lemn, întinzând paharul pentru a fi umplut din nou.

– Am încercat toate variantele înainte de a accepta acest contract. Știi bine că am fost împotrivă până la capăt, dar tu m-ai convins că totul va merge bine, – Erling știa că implicarea altora în treburile lor era un pas disperat.

– Ei bine, ai avut dreptate, – oftă Harry greu.

– Nu de data asta, Harry, – Erling era pregătit să-și recunoască greșeala, – În ciuda tuturor "complicațiilor", totul merge conform planului. Evans lucrează pentru McAlister, iar după ce am auzit ieri, Kyle s-a oferit să colaboreze cu el. Știi bine că rar ia pe cineva cu el.

– Nu-ți pare rău pentru ea? – Harry își îngustă privirea, rostogolind paharul gol pe masă.

– O văd în ochi în fiecare zi, – Harry nu a așteptat un răspuns. – Știi, sunt plini de ură și dezamăgire. Mă privește cu o tristețe de nedescris. Și mă enervează. Pe mine. În casa mea se plimbă o amintire vie că nu sunt mai bun decât acei ticăloși. Și ea știe asta.

– Oh, Harry, crede-mă, – Erling își aminti ultima lor întâlnire, – Ea se va descurca.

– Știu, – Harry privi în depărtare.

– Ce a făcut după ce i-ai spus despre crimă?

– Ei bine, asta a speriat-o, dar nu suficient cât să plece. A spus că rămâne aici pentru Evans, – un râs amar i se strecură pe buze.

– Dacă vrei să plece, – Erling se gândi, – asigură-i protecția lui Kyle.

– Nu sunt un binefăcător, – Harry se întinse după sticlă, – Ca să asigur protecția unor ticăloși așa, fără nimic în schimb.

– Atunci va trebui să te obișnuiești cu privirea ei pentru o vreme, – Erling îi smulse sticla din mână.

– Și încetează să o sperii. Nu va pleca, și tu îți vei face doar rău. Încearcă să stârnești altceva în ea, și te va privi altfel.

– Ce să fac, să mă îmbrac în clovn? Să fac un circ? – mormăi Harry iritat.

– Ți-am spus deja, nu o mai speria, – Erling simți privirea amenințătoare a lui Harry și înțelese că e momentul să plece, – Și iau sticla asta cu mine, – arătă sticla.

– Chiar crezi că nu mă voi ridica să iau alta? – zâmbi Harry.

– Nu, privirea ei tristă te apasă prea tare, – râse Erling, și Harry îi răspunse cu același ton. – Ia în considerare faptul că totuși i-ai amenințat prietenul cu moartea, ai răpit-o și nu i-ai lăsat nicio alegere. Are dreptul să te urască și să fie dezamăgită.