The Perfect Storm

16

Am reușit.

Kyle a plecat pe propriile picioare, fără lovituri, fracturi sau vânătăi. Nu știu cum voi plăti pentru asta și câte încercări voi trece, dar simt că sunt pregătită. Voi parcurge acest drum și voi fi liberă. Cu sufletul împăcat și cu sentimentul că mi-am făcut datoria. Voi trăi și voi uita. Aceasta va fi gândul cu care mă voi trezi și voi adormi în fiecare zi.

În seara asta am ajuns la o concluzie importantă pentru mine. Dacă Kyle nu va sta departe de Harry Freeman și de cei ca el, voi întrerupe legătura cu el. Nu voi suporta să trăiesc mereu cu teama pentru siguranța lui. Crimele, bătăile, răpirile și toate celelalte orori din această parte a Londrei mă îngrozesc. Chiar dacă nu îmi doresc asta, îi voi pune în față o alegere. Nu mă aștept să mă aleagă pe mine, dar voi alege eu pentru mine. Nu știu cum voi pleca din această casa, dar știu sigur că nu voi fi pregătită pentru o a doua rundă.

Kyle nu este singur, cineva este în spatele lui, dar aceștia sunt clar mai slabi decât Freeman. Nu pot pleca de aici, pentru că știu că Harry își va respecta promisiunea. Când l-am văzut pe Kyle ținându-l pe Harry sub amenințarea armei, aproape că am crezut că totul s-ar putea sfârși. Părea că rolurile s-au schimbat: Kyle era acum cel de care lumea se va teme. Dar există un „dar". Harry nu este nici el singur. Dacă pot fi eu cea care îi va salva viața lui Kyle, atunci așa voi face. Chiar dacă știu că asta mă va distruge, voi face tot ce pot pentru a-i asigura siguranța.

POV Harry

– Am reușit să-i facem să mărturisească. Edley Peterson și Frank Grant. Lucrează pentru Norman MacAlister, – spuse băiatul blond care aduce întotdeauna vești bune. – Planul lor era să-l scoată pe Kyle din orice bănuială. De aceea Peterson nu i-a spus fetei că sunt acolo să o salveze. Bărbații trebuiau să te doboare, să însceneze un jaf și să plece cu fata. Kyle era în mașină și nu trebuia să fie prins pe camerele de supraveghere. Până când am fi descoperit adevărul despre invazia lor în casă, Bruna Alvarez ar fi fost în siguranță, departe de noi. Și în spatele lui Kyle era securitatea lui MacAlister.

– Sunt impresionat. Dar Kyle rar reușește să-și urmeze planul. E prea impulsiv, – asta a fost una dintre motivele pentru care drumurile noastre s-au despărțit.

– Știi, eram sigur că va merge direct la el.

De obicei, când joci un joc, înainte să ajungi la boss-ul final, trebuie să înfrunți adversari mai slabi. Dar nu și Kyle. El îl omora mai întâi pe boss-ul final și abia apoi se ocupa de restul. Asta am apreciat la el când lucra pentru mine.

– Sper că pot merge pe propriile picioare, – băiatul dădu din cap nesigur, – Du-i la biroul lui MacAlister.

– Îi lăsăm să plece așa?

– Evans a reușit să se infiltreze în grupul lor și MacAlister i-a permis să intre în casa mea cu oamenii lui. Dacă MacAlister își pierde oamenii din cauza lui, nu vom obține nimic. Trebuie să se întoarcă vii.

– Ești sigur că va continua? – Erling nu a avut de-a face cu Evans. Ei au sarcini diferite și rareori se intersectează. De aceea nu știe la ce este capabil Kyle pentru răzbunare.

– Evans nu va da înapoi. Tânjește după răzbunare, și de fiecare dată o voi intensifica, ca să acționeze mai repede. Ura lui pentru mine îi va juca o festă, dar încă nu știe asta, – furia orbește, dar îl voi vindeca.

Va vedea totul diferit când va afla de ce fata asta a fost aici tot acest timp. Atunci, se va urî pe sine. Răzbunarea este un șobolan cu două capete. Când îți omori dușmanul, te omori și pe tine.

Bruna este pentru el ca o pânză roșie pentru un taur. Evans nu va accepta, nu va permite să creadă în cuvintele ei. Prezența ei lângă mine va fi catalizatorul. Ea este amintirea eșecului și umilinței lui. Vom apărea cât mai des în fața lui. Asta va fi combustibilul său, iar eu voi obține ce vreau în cel mai scurt timp.

– De ce nu era nimeni din securitate aici când au pătruns în casă? Nu le plătesc ca să fiu singurul care poate apăra casa în caz de atac.

– Au primit o alertă că cineva a pătruns în biroul central. Le-am ordonat să meargă acolo toți trei și ți-am trimis un mesaj, dar mi-ai răspuns când deja se întorceau. Minho a reușit să restabilească accesul la camerele de supraveghere și la sistemul de alarmă, și a constatat că a fost activat de la distanță, dar nu era nimeni acolo.

– Erling, trebuia să lași pe cineva aici. Casa nu trebuie să rămână niciodată fără pază, – băiatul ăsta e cu mine de la început, și îi încredințez viața mea. Azi, deși a făcut o greșeală, a ajuns aici la timp.

– În biroul central sunt documente care ne-ar putea trimite la închisoare. Nu puteam risca, – i-am aruncat o privire nemulțumită. Cum a putut să pună niște documente mai presus de siguranța mea și a Brunei?! – Nu se va mai întâmpla.

– Știi bine că nu aș fi lăsat casa nepăzită dacă nu aș fi fost sigur că te poți apăra. Freeman, ai doborât doi bărbați înarmați și solizi! Știam că ești priceput cu armele, dar tu însuți ești o armă, – râsul lui gros umplu încăperea.

Earling și cu mine suntem cei mai buni prieteni din școală. Eram acei elevi nebuni și fără griji care făceau mereu gălăgie și râdeau pe băncile din spate. Dar asta se întâmpla rar, căci rar mergeam la școală.

Trebuie să recunosc, au fost foarte bine pregătiți. Se vede pe fața mea, pe coapsă și, se pare, pe coaste. Fiecare mișcare bruscă îmi provoacă o durere incredibilă. Dar mă voi ocupa de asta după ce termin aici.

Când corpul meu era lipit de podea, iar unul dintre ticăloși îmi aplica lovituri, mi se părea că nu voi mai găsi puterea să mă ridic. A fost prea neașteptat, și nu am reușit să reacționez rapid. Dar vocea ei speriată, strigându-mi numele, parcă m-a ridicat în picioare, și am reușit să preiau controlul situației. Nu știam cine erau acești oameni și ce plănuiau să-i facă. Întotdeauna îmi țin promisiunea. I-am permis să mă lovească, dar nimeni nu va îndrăzni să o rănească pe ea, în casa mea, când i-am promis că va fi în siguranță.

– În ciuda feței mele mutilate, invazia lui Evans mi-a fost de folos.

– Ce vrei să spui? – pe fața lui se citea neînțelegerea.

– Trebuia să-i arăt Brunei cât de serioase sunt intențiile mele. Trebuia să simtă pericolul real, să fie la marginea prăpastiei pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă. Trebuia să o fac să se supună complet, fără ezitări, cu frică în ochi. Chiar dacă urăsc să văd frica în ochii ei, am nevoie de asta. Altfel, nimic nu va funcționa. Aș fi reușit și singur, dar Evans m-a ajutat să-i demonstrez asta.

– Știi cum mă va convinge că s-a supus total? – spuse Erling, sprijinindu-se de spătarul scaunului, așteptând răspunsul meu.

– Bruna îmi va da al doilea telefon. Jude mi-a spus despre el, când ea a îndrăznit să-l cumpere pe la spatele meu. I-am permis să-l păstreze, pentru a-i lăsa iluzia libertății. Dar acum îi voi lua și această iluzie.

– E crud. Sigur, am făcut lucruri mult mai rele, dar ea nu merită asta. Știi bine, fata asta nu are nicio vină.

– Aici te înșeli. Ea m-a rugat să facem un pact cu diavolul. Iar eu nu am putut să o refuz.

– Și totul este din cauza lui Kyle Evans? La naiba, el îi datorează viața acestei fete.

– Va putea să plătească după ce voi termina cu ea aici. Pentru că atunci, drumurile noastre se vor despărți pentru totdeauna.

POV Bruna

Singura scăpare de oameni este să le ascunzi rănile. Dar cum să le ascund de cel care mi le-a provocat? Sunt complet vulnerabilă în fața lui. A apărut aici ca un prădător după pradă. Hainele lui erau negre, mai negre decât aripa unui corb. Dar cei mai negri erau ochii lui strălucitori. Am încercat să găsesc ceva care să-mi dea curaj să merg mai departe. Evident, nu am găsit nimic.

– Încă nu înțelegi că în „armura ta impenetrabilă" sunt de fapt multe crăpături.

Dacă până acum credeam că nu am puterea să-l privesc în ochi, că nu am curajul să-i spun ceva, o singură frază de-a lui a aprins în mine un foc alimentat de furie și dezamăgire de proporții cosmice. Și dacă înainte mă aflam în fața unei alegeri, acum nu mai e cazul. Mai bine ard, decât să mă sting.