The Perfect Storm

8

– În contract scrie că nu poți face modificări, dar aș vrea să știu ce clauze îți displac sau nu îți sunt clare, – a spus el, încrucișându-și brațele pe piept și sprijinindu-se de spătarul patului.

– Clauza 2.6...

– „Partea contractantă este obligată să locuiască pe teritoriul celeilalte părți pe durata acestui contract," – a completat el fraza în locul meu. Cunoaște contractul pe de rost.

– De ce este atât de important acest lucru?

– Va fi mai ușor să mă asigur că nu încalci contractul. Nu vei avea întâlniri sau interacțiuni cu alte persoane fără știrea mea, conform clauzei 2.2. În plus, ne va fi mai simplu să ieșim împreună oriunde.

– Îmi vei oferi o cameră separată?

– Desigur, clauza 3.2. Când nu sunt persoane interesate în preajmă, nu e de dorit să stăm împreună în aceeași încăpere. Nici pentru mine, nici pentru tine.

– Nu aș vrea să depind financiar de tine. Nu este necesar.

– Asta nu se discută. Altceva?

– Pot să continui studiile la universitate? Asta nu contravine contractului?

– Contractul nu interferează cu studiile tale sau alte activități. Dar vei fi supravegheată constant de un om de-al meu.

– Din lipsă de încredere sau pentru că îți place să controlezi totul?

– Ești îndrăzneață. Contractul nu este încă semnat și eu nu-ți pot garanta siguranța, dar deja ai atitudinea asta, – a spus el, cu un ton rece.

– Și ce vei face? Mă vei lovi, mă vei bate, mă vei ucide? – l-am întrebat cu privirea fixată pe el.

El a continuat să mă privească fix, iar eu am început să regret ce am spus. Nu credeam că se va enerva atât de ușor. După un minut de tăcere tensionată, s-a ridicat și a venit spre mine. M-am încleștat cu unghiile de brațele fotoliului, dar nu am plecat privirea. Mă rugam să aleagă prima variantă – să mă lovească.

– Toate trei, – a spus el, stând în fața mea și analizându-mă de sus până jos.

Mâna lui s-a întins încet spre fața mea, și am închis ochii așteptând lovitura. Dar, în loc de durere, am simțit o atingere ușoară. Degetele lui au prins lanțul de la gâtul meu și au scos la iveală pandantivul de aur în formă de fluture, strălucind cu pietre mici. Fratele meu mi-a dăruit acest pandantiv puțin înainte să moară. Părea viu, ca și cum ar fi fost gata să își ia zborul. Atingerea degetelor lui pe acest simbol prețios mi-a stârnit un sentiment profund de dezgust și furie. Eram gata să îndur orice chinuri doar să-și retragă mâna.

Am ascuns rapid pandantivul sub tricou, ștergând urmele degetelor lui. În mâinile lui, fluturele meu s-ar transforma mai degrabă în cenușă decât să zboare.

– De obicei, – a zâmbit el ironic, – dar în acest caz, voi anula pur și simplu contractul și îl voi condamna la moarte pe iubitul tău.

Ar trebui să încetez să mai tai firele acestei bombe cu ceas. Sunt prea multe, și nu știu care e cel potrivit, iar dacă explodează, doar eu voi suferi. Mi-am luat inima în dinți, am calmat respirația și am continuat.

– Nu există un termen limită în contract. Când se va încheia? Când voi fi liberă?

– Depinde de Evans. Când va face ce îmi trebuie, vei fi liberă.

– Ce înseamnă asta?

– Când va îndeplini ceea de ce am nevoie, vei fi liberă.

– De ce ai nevoie?