Memorii...

53. Aşteptându-l pe Hidetada

Capitolul 53  

      Trecu aproape o săptămână de când Soy fusese salvat de către Hidetada în aceea noapte, dar starea lui era la fel fiind inconştient tot timpul. Hidetada împreună cu frăţiori lui mai mici îl supravegheau dimineaţa, iar mama lor şi cu Anne îl supravegheau după amiaza când Hidetada împreună cu Scot şi Ray mergeau la tatăl lor la „cabană" aşa cum cei doi băieţi botezaseră peştera în care traduceau Biblia din engleză în japoneză. Cabana nu era la vederea oricui pentru că era încercuită de copacii şi „uşa" cabanei era făcută din muşchi care dădea impresia că era iarbă sau muşchi care au crescut pe un zid de stâncă la fel ca în tot peisajul de aici, ceea ce te ducea în eroare. Când împăratul Go-Mizunoo află de „afacerea" necurată a ministrului de interne dădu poruncă ca să-l aresteze, ceea ce se îndeplinise. Chiar împăratul îi ceru socoteală ministrului de interne de faptele sale, percheziţia fiind condusă chiar de shogun-ul Sasuke Uchiha, care avea să afle peste câteva ore cine era comandantul Soy de fapt. Cele şapte suflete care erau în pericol fură salvate chiar în momentul uciderii lor plănuite de către răpitorul lor. Dimineaţa următoare Sasuke Uchiha hotărâ că timpul sosise ca să-i facă lui Hidetada Adams o vizită la locul menţionat pe hârtie, aşa că pornise într-acolo de cum se ivise primele raze ale soarelui, între timp Hidetada împreună cu cei doi fraţi al lui îl supravegheau pe Soy. Sasuke ajunse la docul de lângă lac pe la ora unu după-amiază, Hidetada împreună cu cei doi băieţi plecaseră deja de vreo jumătate de ora. Bătu la uşă, şi aşteptă un răspuns:

      —  Intră, aud o voce subţire dinauntru care îmi răspunde, iar eu intru în cabană. Când intru privirea-mi se opreşte asupra încăperii, căutându-l pe Hidetada prin preajmă, dar spre surprinderea mea observ decât o femeie de culoare albă care mă privea, mai observ o fetiţă de aceeaşi culoare ca femeia care stătea pe un scaun lângă un pat în care se afla un bolnav cred.              Cred că sunt occidentale, după cum arată. Fetiţa avea privirea fixată spre aceea persoană din pat, iar ochii femeii se întâlniră cu ochii mei.

      —  Îl caut pe Hidetada Adams, îi spun eu femeii care mă privea.

      —  Tocmai a plecat acum o jumătate de oră, dar stai liniştit o să vină diseară înapoi. Poți să-l aştepţi, dacă vrei, îmi răspunse ea.

      —  Bine, îi răspund eu, la care ea îmi oferi un scaun pe care să stau jos până ce va veni Hidetada.

      —  Mulţumesc, îi spun eu.

      —  Te servesc cu-n ceai? mă întrebă ea.

      —  Nu, mulţumesc, îi răspund eu refuzând-o, apoi se aşernu în încăpere o liniște care dură mai mult de zece minute, cred.

      —  Cine eşti tu? îl întrebă fetiţa care îşi întorsese pentru prima dată privirea de la acel bolnav care zăcea în pat.

      —  Am venit să-l văd pe Hidetada, îi răspunse Sasuke.

      —  De ce? îl întrebă iar ea.

      —  Pentru a-mi face cunoştinţă cu Cineva, îi răspunse el.

      —  Cu cine?

      —  Cu Dumnezeul kirishitani-lor, îi răspunse el fetiţei din nou, apoi fata se întoarse din nou cu privirea asupra bolnavului din pat.

      —  Cum te cheamă? întrebă fata din nou cu privirea îndreptată spre bolnavul de lângă ea.

      —  Sasuke Uchiha, dar pe tine? o întrebă el, iar mama ei când auzi numele tânărului, scăpă din mână cana cu ceai care se vărsă jos pe podea.

      —  Sunteţi bine? o întrebă tânărul care veni s-o ajute să strângă.

      —  Da. Nu-ţi face griji. Sunt tare îndemânatică, îi răspunse ea.

      —  Anne, sunt sora lui Hidetada, zise fata care nu-şi luă privirea de pe pat, făcându-l pe tânăr curios să afle cine era persoana din pat şi ce se întâmplase cu ea, iar femeia la rândul ei, i se prezentă tânărului ca fiind mama celor doi, la care mai adăugase că are în doi fii mai mari ca Anne, dar mai mici decât Hidetada.

      —  Ce a păţit această persoană din pat de zace în halul acesta? întrebă el, iar cele două îşi aruncară priviri una spre alta, apoi femeia începu să-i povestească povestea tânărului Soy Chiun care fusese găsit acum o săptămână de către fiul ei, Hidetada, în urma visului lui şi a strigătului auzit de el.

      —  ... chiar sunt foarte surprins cum lucrează Dumnezeul vostru... e de necrezut... spuse el sincer fiind de-a dreptul şocat şi mirat de această poveste.

      —  E adevărat, poţi să-l întrebi pe Hidetada când se va întoarce, şi el îţi va povesti la fel, spuse femeia cu încredere.

      —  Sună atât de fantastic...

      —  Acesta e unul dintre multele feluri în care poate să lucreze Domnul nostru, îi spuse femeia, exprimând o bucurie în glas de care tânărul shogun rămase uimit.

—  Ştii tu oare că Domnul a despicat chiar marea roşie înaintea poporului Său sau cum i-a scos cu mână tare şi puternică din robia Egiptului sau cum a stat cu Şadrac, Meşac şi Abed-Nego în cuptor sau cum l-a izbăvit pe David din mâna împăratului Saul sau cum a oprit soarele şi luna după cer la rugăciunea rostită de Iosua sau cum a întors răul provocat de fraţi mai mari a lui Iosif spre binele întregi lui familii sau cum s-a folosit de prooroci Săi pentru a le vorbi oamenilor din poporul Lui sau cum Fiul Lui care a făcut atâtea minuni a fost dat la moarte pentru ca să pătimească păcatul omenirii pentru a-i împăca pe toţi cu Dumnezeu Tatăl sau cum s-a folosit de apostoli Lui pentru a vesti Cuvântul Său de-a lungul timpului? îl întrebă Anne care se întorsese cu faţa spre Sasuke.

      —  Nu ştiu nimic din aceste lucruri, dar mi-ar plăcea să aflu întreaga poveste a acestui Dumnezeu căruia îi slugiţi voi, îi spuse Sasuke care era mai curios de acest Dumnezeu necunoscut inimii lui. Pe când Sasuke rostea aceste cuvinte, ora de a se întoarce la cabană sosise, iar în cele din urmă Hidetada se pregătea să se întoarcă ca să stea de veghe la căpătâiul tânărului Soy în locul mamei lui şi a surorii sale.