Memorii...

87. Totul revine la normal

Capitolul 87

     Asaki după ce le ceruse iertare părinților pentru ieșirea lui necontrolată, vorbi cu sora lui, apoi plecă spre Izumi care-l îndrumă spre reședința Uzumaki, unde avea s-o întâlnească pe Karin Uzumaki, care era cea mai pricepută în a creea tot feluri de leacuri noi. Acolo îl întâlniră pe Hidetada Adams care de două luni era ucenicul doctorului împărătesc, Sarutobi Uzumaki. Izumi după ce-l salută pe Sarutobi și pe ucenicul acestuia, plecă, lăsându-l singur pe prietenul lui, cu doctorul împărătesc și cu Hidetada Adams.

     — Cu ce te pot ajuta tinere? îl întrebă bătrânul doctor pe Asaki.

      — Aș vrea să-i cer o favoare fiicei dumneavoastră, domnule... îi răspunse tânărul.

      — Înțeleg, îi răspunse bătrânul.

     — Îmi cer scuze, dar trebuie să vorbesc cu ea acum. Unde o pot găsi? îl întrebă din nou Asaki pe tatăl fetei.

     — Karin nu-i aici momentan, pentru că s-a dus tocmai pe Aso ca să culeagă niște plante ce se găsesc numai pe lângă craterul muntelui Naka, îi răspunse doctorul.

     — La naiba! Perfect acum nu pot face nimic... ce mai sincronizare! rosti înfuriat Asaki când auzi cele spuse de Sarutobi, ca apoi să continue în gând mâhnit, Nu pot să cred că mi se întâmplă tocmai una ca asta!

      — Ce se întâmplă? îl întrebă Hidetada pe tânărul care se întristase deodată.

       — Sakura... îi răspunse Asakura Haruno trist.

      — ... Deci ai aflat până la urmă, rosti Hidetada în şoaptă, răspunzându-i tânărului Haruno.

     — Cine-i Sakura şi ce se întâmplă cu ea? întrebă Sarutobi derutat.

     — Este sora mea mai mică şi va muri în orice moment, iar eu nu pot face nimic ca să împiedic acest lucru... îi răspunse Asaki bătrânului doctor.

      — Nu ştiu de ce suferă şi n-am cea mi vagă idee ce fel de boală are sora ta tinere, dar... bătrânul doctor tăcu pentru câteva momente ca mai apoi să continue, dar e un lucru pe care vreau să-ţi reamintesc că vom muri cu toţi la un moment dat în viaţă, unii mai devreme decât ne putem închipui, dar cu toţi vom muri sigur... Nu putem să facem absolut nimic în faţa morții care ne-a fost scrise.

     — Dar e prea tânără să moară! îi strigă Asaki furios. El își întoarse spatele și plecând vijelios din curtea medicului Sarutobi Uzumaki, o luă la goană, alergând.

     — Chiar dacă este adevărat tot ce i-ați zis sensei, nu trebuia să fiți așa de dur cu el... îi zise Hidetada Adams bătrânului doctor.

    — Trebuie să vadă realitatea, nu să se înșele singur amăgindu-se și agățându-și ultima speranță de vreun leac care nici nu există măcar, îi răspunse bătrânul medic.

      — Știu că ceea ce spuneți este adevărat, dar noi ca medici nu trebuie să facem tot ce e cu putință pentru a-i salva? Nu asta ne e chemarea? îl întrebă tânărul.

      — Întocmai la aceasta am fost chemați, să salvăm vieți, dar când e peste puterile noastre e peste puterile noastre... îi răspunse bătrânul trist amintindu-și de moartea soției lui.

       — Mai există și miracole, domnule! îi răspunse hotărât tânărul din fața lui.

***

      Hidetada Adams plecă lăsându-l pe bătrânul medic care se gândea adânc la ceea ce tânărul îi spuse înainte de-a se despărți de el. Tânărul Hidetada Adams îl căuta cu disperare pe Asaki, vrând să-i spună că și el se gândise să vorbească cu Karin în privința Sakurei, de aceea venise acasă la sensei-ul lui, dar nici el n-o prinsese acasă. Asaki era încă furios pe cuvintele pe care le auzise din gura fostului medic regal, nevrând să accepte că Sakura va muri pur și simplu în orice moment sub ochii lui.