Memorii...

44. Don't worry, be happy

Capitolul 44  

      O lună mai târziu de la atentatul lui Asaki   

      Simt cum cineva mă ia de mână, apoi sunt trasă şi forţată să alerg după acest nătărău. Am început să-l fac nătărău şi să ţip la el să-mi dea drumul, o zăresc şi pe Aki în spatele nostru alergând după noi. Dar când îi aud vocea acestui nătărău care îmi spune să mă calmez pentru că nu-mi face nimic rău şi că are să- mi dea ceva, rămân oarecum surprinsă de vocea acestuia. Nu pot să cred că vocea lui seamănă la fel cu a lui... şi la fel cu a celui tânăr din piaţă. Unul din ei doi trebuie să fie, dar oare ce vrea să-mi dea? De ce mie? Să fie Sasuke cu adevărat de această dată, să fie posibil oare să fie el? se gândea Sakura în timp ce alerga după ce auzi răspunsul băiatului. În cele din urmă se opriră pe un pod, băiatul se întoarse cu faţa spre fată, punându-i în mâna de care o ţinuse cât alergară împreună acul de păr, zicându-i apoi:

     —  Nu-mi place să văd pe cineva aşa de trist, cum te-am văzut pe tine. Ţi-a plăcut ornamentul, nu? Oricum raza mea de soare e încă prea mică să poarte aşa ceva. Deci uite, păstrează-l şi sper să fi mai veselă, spuse Hidetada care-i luă ornamentul din mână și-l puse în părul fetei prizându-l.

      —  Poft... adică mulţumesc, răspunse Sakura surprinsă de gestul tânărului.

      —  Încă un mic sfat v-aş mai da ca unui prieten drag, domnişoară. Don't worry, be happy! spuse acesta zâmbind la faţa fetei încurcate.

      —  Ce? întrebă fata complet derutată de vorbele lui.

      —  Am vrut să spun că orice ar fi, nu-ţi fă griji, fi fericită! Don't worry, be happy my lady! spuse Hidetada zâmbind după care se uită la fata care-i zâmbi timid, apoi se întoarse coborând podul pregătindu-se să plece acasă, dar o auzi pe fată care-l întreba cum îl cheamă, ce-l făcu să se oprească.

      —  Scuză-mă domnule, dar cum te cheamă? îl întrebă Sakura pe tânărul care se îndepărtase de ea.

      —  Sas... Hidetada Adams my lady, spuse el, începând ca apoi să-şi continue drumul.

       Undeva în îndepărtare Sasuke Uchiha văzu scena. Sakura împreună cu servitoarea ei plecară şi ele spre casă, iar Sasuke care era mai în îndepărtare în spatele Sakurei înaintă şi el până ce urcă podul, apoi se opri în mijlocul podului uitându-se la apa cristalină care curgea . Cine poate fi el? Nu am auzit nimic despre vreo logodnă sau căsătorie. Oare să fi fost doar gânduri mele?  Nicidecum, nu m-am gândit la ea de când am văzut-o ultima dată. Poate m-am grăbit să trag concluzi pripite, doar a zis că nu mă vede ca pe alesul ei atunci când am rupt logodna. Nu-mi vine să cred că în cele din urmă am ajuns să mă gândesc tocmai la fata pe care cu câteva săptămâni înainte nu o iubeam mai deloc, ba chiar o uram pentru că eram forţat să mă însor cu ea. Dar se pare că eram amândoi în aceeaşi situaţie, m-am cam grăbit să trag concluzi greşite şi atunci despre ea, judecând-o greşit. Cum mi-am zis şi atunci, cred şi azi dacă ne e scris să fim împreună vom fi, nu mă îndoiesc de asta. Hei bine să lăsăm aceste lucruri deoparte acum, şi să trecem la unele serioase. Mă intrigă acest Dumnezeu al kirishitani-lor, am tot încercat să aflu mai multe, dar n-am reuşit să aflu prea mare lucru deoarece e interzis să vorbim despre El. Trebuie să mai caut încă... acum dacă stau bine să mă gândesc era chiar aceea servitoare una dintre ei pe care i-am cumpărat-o Sakurei. Dar dacă e adevărat că ea s-a logodit cu el, nu se cade ca să o mai caut căci aş putea să-i stric căsătoria. Ideea aceasta e complet distrusă atunci, dar tot voi mai cauta, vreau să aflu adevărul din spatele kirishitani-lor. Oare să fi fost decât basme şi născociri ale occidentalilor că ar putea fi acesta singurul şi adevăratul Dumnezeu? Totul să fi fost doar o minciună gogonată pe care o folosesc aceşti occcidentali drept scuză pentru a se infiltra în imperiul nostru... of, nu ştiu ce să mai cred! Dar dacă totul a fost doar o minciună toţi aceia care au murit şi pe care i-am acuzat dându-i la moarte erau nevinovaţi. Occidentali s-au folosit de ei, iar când au văzut că planul lor n-a funcţionat s-au scuturat pe mâini, părăsind imperiul lăsându-i să îndure consecințele singuri... Dacă se dovedeşte că ar fi adevărat, n-am să-i iert niciodată! Iar sângele care l-am vărsat împreună cu poporul meu să cadă asupra capetelor lor! Oricare ar fi adevărul jur că-l voi afla! îşi jură Sasuke cu hotărâre în minte dezlipindu-şi mâinile de pe pod pregătindu-se să plece, părăsind astfel acel pod.