Memorii...

60. Neascultare, crimă, răutate şi un legământ...

Capitolul 60  

      Gâzele curajoase care intraseră în doc datorită îndrăznelii lor care le dădu curajul să intre în doc pentru a auzi povestea creației repovestită de tânărul om, iar acum șoșoteau între ele spunându-și că ele fură create în a șasea zi împreună cu celelalte animale și viețuitoare care trăiau pe pământ, între timp cei doi tineri serveau un ceai și se mai uitau din când în când la tânărul din pat care acum se liniștise dormind profund.

       — Oameni au fost creați tot în aceeași zi cu noi, șopti buburuza. 

      — Așa a spus el, șopti furnica, arătând cu primul picioruș din stânga din cele șase piciorușe pe care le avea spre tânărul care citi povestea. 

      — Nu-mi vine să cred că numele meu a fost pus de către unul din dintre aceste creaturi uriașe care se numesc oameni, spuse păianjenul indignat.

       — Nici mie. Și când te gândești că ei ne omor aproape în fiecare zi călcându-ne și strivindu-ne în picioare, neobservându-ne măcar, grăi trist și un greiere.

        — Să știți că această poveste e foarte adevărată, spuse un licurici care până atunci nu vorbise.

      — A, da? De unde ști că povestea e adevărată bătrâne? întrebă un alt gândac.

      — De la regele pădurii, îi răspunse bătrânul licurici.

      — Vrei să spui că ai vorbit cu... spuse o altă furnică.

      — Exact, grăi licuriciul.

      — Dar de unde să știe bătrânul Akumi dacă e adevărată sau nu? întrebă o altă insectă.

      —  Acum că menționezi, îmi aduc aminte de ceea ce povestea bătrânul Akumi acum câteva zile. Eram și eu acolo, zise o altă buburuză.

      — Da, îmi aduc aminte de ea. Ce s-a mai supărat Ruiky în ziua aceea când a aflat despre ceea ce a făcut primul sau strămoș, zise și o șopârlă mică care sosise și auzise conversația micilor gâze.

      — Ce-a făcut primul șarpe de pe pământ? o întrebară câteva gâze în cor pe mica reptilă.

      — Păi... și nici nu apucă să mai vorbească că câteva gâze le atrăseseră atenția că omul reîncepea povestea din nou.

      — Liniște. Uite începe să povestească, spuseră ele celorlalte și se făcu liniște din nou printre micile ascultătoare. 

      — Aşa cum îţi spuneam Adam împreună cu Eva locuiau în Eden. Amândoi umblau prin grădină goi. Într-o dimineaţă un şarpe care era foarte viclean a venit la Eva vorbindu-i şi ispitind-o, deoarece în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoașterii binelui şi al răului, iar Kami le spusese că pot să mănânce din orice pom dar să nu mănânce şi să nu se atingă cu niciun chip de fructele poemului cunoașterii binelui şi al răului ca să nu moară. Aşa că șarpele a amăgit-o pe Eva care a mâncat şi i-a dat şi lui Adam care era lângă ea. Dintr-o dată amândoi au realizat că erau goi şi s-au făcut şorţuri din frunze ca să se acopere. Au realizat că ştiu lucruri pe care până acum nu le ştiau, astfel că atunci când Kami l-a chemat pe Adam, ambii s-au ascuns de faţa Creatorului de teamă. Kami şi-a dat seama că mâncaseră din pomul interzis de către El. Luându-i la întrebări pe fiecare, Adam a dat vina pe Eva, iar ea a dat pe şarpe. Astfel după ce a aflat Kami i-a pedepsit pe toţi trei, spunându-le fiecăruia dintre ei consecința pe care o au în urma păcatului lor. Şi anume că Adam va obține foarte greu hrana, iar Evei i-a spus că va naște cu durere copii, iar în cele din urmă șarpelui i-a zis că de-acum înainte se va târî pe pântece, va mânca ţărână şi că va pune vrăjmășie între urmaşii lui şi urmaşii femeii şi i-a mai zis șarpelui că urmaşul ei îi va zdrobi capul şi el îi va zdrobi călcâiul. Kami le-a făcut haine din piele şi i-a îmbrăcat cu ele. După ce le-a zis acestea, pe cei doi oamenii i-a izgonit din Eden, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Kami a făcut aceasta  pentru ca să-l împiedice pe om să întindă mâna să ia şi să mănânce şi din pomul vieţii. Iar la răsăritul grădinii Edenului a pus Kerubimu care să învârtească o sabie învăpăiată ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Adam împreună cu Eva şi-au trăit mai departe viaţa, fiind despărțiți de Creatorul lor şi cu sufletul amar care era aşa de plin de remușcări pentru a lor neascultare. Între timp li s-au născut doi fii, celui dintâi i-au pus numele Cain, iar celui de-al doilea Abel. Atunci după ce-au crescut ei mari, primul fiu al lui Adam a început să muncească pământul devenind plugar, iar cel de-al doi fiu al lor s-a ocupat de animale devenind păstor de oi sau cioban. Într-o zi cei doi fii ai Evei şi ai lui Adam au venit înaintea lui Kami aducând fiecare câte o jertfă de mâncare sau jertfă pentru păcat înaintea Lui. Cain şi-a adus jertfa din roadele pământului, iar Abel din oile întâi născute ale turmei sale. Kami a privit cu plăcere spre jertfa lui Abel, dar spre cea a lui Cain n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat atunci foarte tare din această cauză, iar Kami a văzut că i s-a posomorât faţa şi l-a avertizat întrebându-l: Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la uşă; dorința lui se va ține după tine, dar tu să-l stăpânești. Dar el nu a luat seama şi i-a zis fratelui său Abel: Hai să ieșim pe câmp. Atunci pe câmp, Cain şi-a dat drumul mâniei cel stăpânea, astfel încât l-a omorât pe fratele său Abel. Kami auzise glasul sângelui lui Abel care striga la El, aşa că l-a întrebat pe Cain unde e fratele lui, iar el i-a zis că nu ştie apoi l-a întrebat pe Kami dacă el e păzitorul fratelui lui. Kami i-a dezvăluit în faţă crima săvârșită de Cain, spunându-i de strigătul sângelui care striga spre El. Kami l-a pedepsit pe Cain, spunându-i că de azi încolo va fi blestemat şi izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna lui sângele fratelui lui. Iar atunci când va lucra pământul, să nu-i mai dea bogăția lui. Pripeag şi fugar să fie pe pământ. Dar Cain i-a zis Lui că pedeapsa lui e prea mare ca s-o sufere. Iată că Tu mă izgonești azi de pe faţa pământului; eu trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să fiu pripeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va ucide, a adăugat el. Dar Kami i-a zis: Nicidecum; ci dacă va ucide cineva pe Cain. Cain va fi răzbunat de şapte ori. Kami i-a hotărât un semn pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. Apoi Cain a ieșit dinaintea lui Kami şi a locuit la răsărit de Eden, spuse Hidetada.