Memorii...

54. Vestea

Capitolul 54   

       După o lună întreagă şi o săptămână Sakura care în acest timp stătuse deznădăjduind şi agonizând între mânie, teamă și îngrijorare, se hotărâse în sinea ei că ajunse cu plânsul şi că e vremea ca să facă şi ea ceva în legătură cu acest lucru. Deci ea căzu pe gânduri: Trebuie să găsesc pe cineva care să fie cu toate zvonurile la zi şi din afara palatului dar şi în palat, care poate să mă ajute să-i dau de urmă lui Asaki. Cine... şi atunci îi reveni în minte imaginea tânărului shogun pe care nu-l mai văzuse din ziua aceea de când îşi făcură aceea promisiune cu jumătăţile de inel unuia altuia. Da cu siguranţă el ar putea să mă ajute... rosti ea în gând, ca apoi să-şi anunţe părinţi că împreună cu Aki se va duce la o plimbare prin cetate ca să vadă dacă s-a auzit ceva de Asaki. Obţinând acordul lor, tânăra domniţă plecă însoţită de Aki pe care o găsise prin curte, spre sediul în care ştia că Sasuke Uchiha stătea cel mai mult. Pe drum îi povesti roabei sale ce vroia defapt să facă, iar în cele din urmă ajunseră la sediul central al armatei imperiale pe care o conducea tânărul shogun. Dar la poarta de la intrare fură oprite de către un samurai care o întrebară ce probleme are de vine aici şi pe cine caută, ceea ce o făcu să se eneverze pe Sakura care era şi aşa cu nervi la pământ de la atâta stres şi îngrijorare din cauza lui Asaki. Încercând să-ţi menţină calmul pe care-l mai avea, încercă să-i explice samuraiul că doreşte să-l vadă pe Sasuke, dar acesta refuză continuând să-i pună diferite întrebări, dar răsuflă uşurată atunci când chiar Sasuke ieşi din clădire ca să vadă cui i se datorează toată această agitație de la poartă:

      — Ce se petrece aici? îl întrebă Sasuke Uchiha pe samuraiul de la poartă.

      — Această domnişoară spune că... dar nu mai apucă să zică nimic fiindcă shogun-ul îl întrerupe, adresându-i-se tinerei domnişoare.

      — Sakura, spuse acesta surprins de apariţia fostei sale logodnice, ce te aduce aici? o întrebă Sasuke pe tânăra ce îi stătea în faţă acum.

      — Oh Sasuke, trebuie sa-ţi cer o favoare... spuse ea tristă şi mâhnită în sinea ei pentru că nu vroia să-l reîntâlnească în asemenea circumstanţe, iar Sasuke le invită pe amândouă tinere înauntru sediului, dând poruncă ca nimeni să nu-l deranjeze. Când ajunseră în încăpere, tânărul le oferi loc amândurora, după ce luară loc, Sakurei începuseră să-i cadă lacrimile când îi spuse de dispariţia lui Asaki.

      — Nu mai ştiu ce să fac, ajută-mă te rog Sasuke să-l pot găsi cumva... spuse ea printre lacrimile care îi curgeau continuu din ochii care-i străluceau precum smaraldele în lumina soarelui. Mişcându-i şi înduioşându-i inima tânărului care veni aproape de ea şi îi luă mâinile în mâinile sale, spunându-i: Nu mai plânge, îţi promit că îl voi găsi pe Asakura, nu te îngrijora scumpa mea... spuse el aplecându-se spre ea și îi şterse toate lacrimile după obraji. Între timp Ahoy care alergase timp de câteva minute ajunsese în cele din urmă la Izumi care îl aştepta. Ahoy se opri din alergat în faţa prietenului său ca să-şi tragă răsuflarea, iar Izumi aştepta ca tânărul să-şi revină ca apoi să-i explice de ce Asaki n-a putut veni la întâlnire.

       — Deci... spuse Izumi.

      — Avem probleme serioase, spuse Ahoy care-şi revenise după mica alergătură.

      — Nu pricep deloc ce vrei să spui copile... spuse Izumi care se gândea la ce probleme ar putea să aibă.

       — Asaki n-a ajuns acasă, Izumi, îi spuse tânărul de optsprezece ani serios.

      — Cum?! Ce vrei să spui?! strigă Izumi băiatului.

      — Am fost la el acasă şi mi s-a spus că lipseşte de o lună şi o săptămână, iar Asaki ar fi trebuit să sosească acasă la începutul acestei săptămâni dar el nu a sosit încă, îi spuse Ahoy care era îngrijorat pentru Asaki.

      — Vrei să spui că... spuse Izumi care bănuia ce se întâmplase mai exact cu Asaki pe drumul de reîntoarcere acasă.

      — Exact, mă gândeam că ar trebui să apelăm la Sasuke Uchiha, poate el ştie ceva despre această dispariţie, spuse Ahoy.

      — Bună idee copile, spuse Izumi care se ridică în picioare şi îşi plăti consumaţia pe care o consumase în acel până la venirea lui Ahoy, apoi plecară spre sediul central al armatei imperiale.  Când ajunseră la intrarea în garnizoană samuraiul de la poartă le spuse că shogun-ul a dat ordin ca să nu fie deranjat, dar Ahoy care era de-a dreptul îngrijorat pentru Asaki nu-l mai lăsă pe samurai să vorbească, îl împinse la o parte, intrând apoi în garnizoană cu forţa, iar Izumi care-l văzu pe tânăr atât de îngrijorat i se alătură şi el. Amândoi fură înconjuraţi de un întreg regiment de samurai care veniră în ajutorul celor doi samurai care stăteau la poartă. Cei doi prieteni îi bătură pe toţi din acel regiment care veneau în spre ei, iar Sasuke care auzi încăierarea de-a afară ieşi să vadă ce se petrece, spunându-i Sakurei că o să vină repede înapoi. Sakura care auzi şi ea lupta din curte, se aproprie de uşă urmată fiind de Aki care n-o lăsă singură. Deschiseră uşa puţin ca să vadă ce se întâmplă afară, Aki îl zări pe Shun care trânti un alt samurai care venea spre el, iar Sakura îl văzu pe Sasuke care le ordonă samurailor din regiment să plece la posturile lor, apoi amândouă le auzi conversaţia celor trei tineri din curte:

       — Trebuia să fac zgomot mai mare ca să apari de la început, zise Ahoy care îl salută pe Sasuke.

      — Scuză-ne de deranj Sasuke, dar am vrea să te întrebăm ceva, spuse Izumi după ce îl salută şi el la rândul său pe marele shogun cu care lucrase acum o lună la restaurarea imperiului.

      — Spuneţi, e ceva cu care vă mai pot ajuta? îi întrebă shogun-ul.

      — Nu, nu asta, spuse Ahoy.

     — Ne întrebam dacă ai aflat ceva de dispariţia generalui Soy Chiun, căci l-am căutat şi nu-i dăm de urmă de la începutul săptămâni acesteia, spuse Izumi, la care Ahoy adăugă:

      — Trebuia azi să ne întâlnim cu el, dar e de negăsit.

      — A fost atacat acum la începutul acestei săptămânii din ordinul ministrului de interne, dar nu vă îngrijoraţi împăratul a aflat de această întâmplare şi i-a cerut socoteală. Soy Chiun a fost rănit cam grav, dar starea lui s-a ameliorat datorită controalelor periodice ale doctorului imperial care a fost trimis la el chiar de împărat. Deci staţi liniştiţi, el e se află într-un loc sigur acum din porunca împăratului.

      — Mulţumim Sasuke, spuse Izumi care îl salută în semn de la revedere.

      — N-aveţi pentru ce, mi-a făcut plăcere să vă revăd, îi răspunse Sasuke lui Izumi.

      — Scuze pentru zarvă Sasuke, îi zise Ahoy care se plecă şi el înaintea tânărului shogun în semn de respect şi la revedere.

      — Nu-i nimic, e vina lor pentru că au fost bătuţi de voi care eraţi cu mâinile goale. Vor trebui să se antreneze mai mult, îi răspunse Sasuke tânărului Ahoy, după care cei doi ieşiră din curte, părăsind astfel sediul central imperial al armatei. Sasuke se reîntoarse la Sakura şi Aki care îl aşteptau la uşă.

      — Cine e acest Soy Chiun? îl întrebă Sakura pe Sasuke care intrase.

      — Un amic cu care am lucrat luna trecută la restaurarea imperiului, îi răspunse acesta.

       — Mi se par destul de cunoscute acele persoane cu care ai vorbit mai devreme, îi zise Sakura care se gândea unde i-a mai văzut pe acei băieţi de mai devreme.

      — Probabil fac parte din cercul prietenilor lui Asaki, îi zise el.

      Mai discutaseră puţin, iar Sasuke o conduse acasă spunându-i că va face orice ca să-i găsească fratele dispărut şi când va da de urma lui o va anunţa negreşit. Aki se gândea la ce vorbise Shun despre Asaki cu ea şi ce îi spusese Sasuke lui Shun şi prietenului său despre Soy Chiun, se hotărâ ca să-l întrebe pe Shun când va reveni la ea privitor la Soy şi Asaki. Ea bănuia că Soy era Asaki, dar nu era sigură ce să creadă.