Memorii...

66. Binecuvântarea și legământul lui Israel

Capitolul 66    

      Hidetada își continuă istorisirea, povestindu-i în continuare lui Sasuke cum Isaac care îmbătrânise, avuse dorința să-ți binecuvânteze fiul cel mai mare. Dar fiindcă vederea-i slăbise a sfârșit în al binecuvânta pe fiul său mai mic, Iacov. Când a aflat Esau că fratele său i-a furat binecuvântarea s-a înfuriat foarte tare, gândindu-se numai la răzbunare. Rebeca, fiind mama celor doi, s-a temut pentru viața fiului ei mai mic astfel sfârșește în a-l trimite pe Iacov la fratele ei mai mare, Laban, în Mesopotamia pentru a rămâne acolo departe de ura lui Esau. Dându-i ascultare mamei sale, Iacov a trecut pe la tatăl său care l-a făcut să jure că nu-și va lua soție dintre neamurile în care trăiau și să se ducă în Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei sale, și să-ţi  ia de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban, fratele mamei sale. Apoi rostindu-și binecuvântarea de plecare Isaac i-a dat drumul fiului său care a plecat în Padan-Aram adică Mesopotamia. Mergând pe jos toată ziua până la lăsarea nopții care l-a prins pe Iacov pe câmp, aproape de o cetate care se chema Luz. Fiindcă nu avea unde să se adăpostească peste noapte, el a luat o piatră și a pus-o în loc de căpătâi, apoi a adormit sub cerul înstelat.  El a visat în aceea noapte o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea. Și Domnul stătea deasupra ei și zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ţi-l voi da ţie și seminţei tale. Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânţa ta. Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun." Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut." I-a fost frică și a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!" Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte și a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel adică, tălmăcit însemna Casa lui Dumnezeu., dar mai înainte cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă și a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte va fi casa lui Dumnezeu și Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da." Iacov a ajuns în Padan-Aram unde a rămas acolo douăzeci de ani. În tot acești ani el și-a luat două soții și i s-au născut copiii. 

      Dumnezeu apoi l-a chemat spunându-i că a venit vremea să-și ia toată familia împreună cu tot ce strânsese până atunci și să se întoarcă din nou în țara lui, acasă. Iacov încă se temea de răzbunarea fratelui său, Esau, dar în ciuda acestui lucru el s-a încrezut în Domnul. Astfel a pornit la drum Iacov cu tot ce căpătase în Mesopotamia. Era noaptea dinaintea întâlnirii sale cu Esau, când frământându-se el se ruga astfel Domnului: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: 'Întoarce-te în ţara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ţi meargă bine!' Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii. Și Tu ai zis: 'Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.'"Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui și a trecut vadul Iabocului. I-a luat, i-a trecut pârâul și a trecut tot ce avea. Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta." Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?" „Iacov", a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor." Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău." El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?" Și l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci", a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, și totuși am scăpat cu viaţă". Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână. Iacov cu toată familia sa a ajuns bine acasă unde Esau l-a întâmpinat cu multă bunăvoință ne-ținând cont de ce se întâmplase în trecut.