Memorii...

78. Scrisorile...

Capitolul 78     

      După ce Ahoy plecă, Hidetada ce duse ceva mai departe de doc până ce ajunsese într-unul fel de poieniță. Se aşeză jos lăsându-se pe genunchi şi începu să se roage cu glasul său care avea o notă de îngrijorare în el: ,,Mă gândesc deja că Tu ştii defapt ce îmi tulbură inima şi îngrijorarea ce o apasă. Deci în concluzie, n-am să mai pierd timpul să-Ţi povestesc ce mi s-a întâmplat aseară... Itachi şi Mizunoo sunt în pericol, my Lord. Te rog fă ceva în legătură cu asta... Ocrotește-i şi păzește-i, şi de vor fi la ananghie oferă-Le Tu ajutorul de care au nevoie, my God. Am deplină încredere în Tine, căci Tu chiar îmi vei aduce fratele înapoi şi pe Mizunoo. Eu n-am credinţa şi nici îndrăzneala pe care a avut-o Moise atunci când Ți-a cerut să-i ștergi numele din Cartea Vieții, dar să ştii că mă doare când văd că sufletele celor apropiații ai mei zac încă în întuneric. Îmi doresc foarte mult, Tată ca cei pe care îi cunosc sau îi voi cunoaşte pe parcursul călătoriei mele de-aici să le scot sufletele din acel abis pe care l-am cunoscut şi eu o dată, şi să le fac cunoştinţă cu Cel ce poate să le reîntregească inima care a fost zdrobită şi spartă în câteva miliarde de cioburi. Tu eşti Acela care ai puterea aceasta de vindecare, nu numai că Tu repari şi restaurezi inimii frânte ce-au fost sparte în mii de bucățele, dar eşti Singurul care pui o inimă nouă în locul celei sparte dându-i un nou sens vieţii, un viitor şi o nădejde. Din această categorie face parte şi Ahoy, Doamne. El încă nu s-a iertat pe sine după toate prin câte a trecut. Ştiu că Tu deja L-ai iertat, dar el cumva se simte încă vinovat pentru faptul că Ţi-a spulberat inima atunci când Te-a refuzat. Convinge-l Tu, my Lord. În numele Fiului Tău m-a rugat, amin." Apoi, după ce termină rugăciunea Sasuke Adams se ridică în picioare şi-şi propuse să se întoarcă la doc ca să vadă dacă cumva Hidetada Uchiha şi Asaki se treziră. Când nici bine ieşi din acel luminiş că dădu nas în nas cu Hidetada Uchiha. 

      — Bună dimineața! îl salută shogun-ul pe tânărul din faţa lui de care aproape se ciocnise fără să vrea, pentru că nu-l zărise deloc fiindcă el era atât de concentrat să se gândească la întrebările cu care se confruntase ieri. 

        —  Neaţa, îi răspunse Hidetada Adams, după care se aşternu câteva clipe tăcere între cei doi tineri.

       — Voi pleca să-i duc scrisoarea Sakurei, la revedere Hidetada, spuse shogun-ul Sasuke Uchiha dând să plece, dar fu oprit de Hidetada Adams care-i zise:

       —  Sasuke... am ceva ce trebuie neapărat să-ţi spun şi nu suportă amânare. 

       — Îmi poţi povesti când mă voi întoarce la Asaki. Cred că voi ajunge diseară aici.

       — Ar fi prea târziu, îi zise Hidetada care-i răspunsese şi în acelaşi timp îi pusese mâna pe unul dintre umerii ai lui Sasuke Uchiha. Crede-mă când îţi spun ca va fi prea târziu, îi mai spuse el din nou, privindu-l drept în ochi. 

       — Ce nu poate să suporte o mică amânare? îi puse Sasuke în timp ce privirea îi căzu pe mâna de pe umărul său stâng, apoi îndreptându-se spre tânărul Hidetada Adams. 

      — Ita... ce vreau să-ţi spun e că ieri am aflat de planul unor duşmani de-ai împăratului care au plănuit ca să-l ucidă pe el şi pe garda lui de corp care e cu el în acest moment...

      — Împăratul şi cu Itachi, vrei să spui că...

      — Exact. 

      — Unde mai exact o să se finalizeze planul lor şi cine sunt în spatele acestui plan de detronare şi ucidere din culpă?