Memorii...

50. Prieteni comuni

Capitolul 50    

      De când începuse zilele de antrenament cu Hidetada, Naruto nu mai avea niciun timp de relaxare. Era obişnuit cu antrenamentele, dar de când începuse să-l antreneze acest „prieten" din copilărie al Hinatei era foarte extenuat fizic şi psihic. Nu-l putea suporta deloc pe Hidetada şi nici pe Mizunoo care se părea că se amuză copios pe tema asta. Încă o zi de antrenament cu nesuferitul ăsta şi am să mor... îşi spuse el în gând când se trânti în pat, apoi adormi fiind extenuat. Hidetada sosi la el în cameră şi-l trezi la ora cinci fix de dimineaţă, grăbindu-l să se îmbrace mai repede. Fiind gata începură cu o alergare de zece kilometri fără opriri, apoi începură să se antreneze cu sabia, la care Hidetada ca de fiecare dată de când începură antrenamentele, îl bătea mereu punându-l jos. Ca pedeapsă că n-a reuşit nici de această dată să-l doboare, primi sarcina ca să spargă o stâncă cu un lemn care îi ţinea loc de sabie, iar apoi Hidetada plecă lăsându-l singur să-şi termine pedeapsa primită. Cum să sparg eu stânca asta cu acest băţ care se va rupe? se întrebă Naruto apoi începu să numere: 1, 2, 3...... 58.... 69, 70... 178, 179, 180... 235.... 500, 501.... 1000, 1001... E rezistent... 1579... 

***

      Hidetada ajunse la palat unde vorbi un timp cu Mizunoo, apoi plecă spre clanul Hyuga, pentru că el împreună cu Mizunoo se întâlniseră cu lordul clanul Hyuga care era însoţit de către Neji acum două zile. Căzură de acord ca el să vină de ziua Hinatei la ei în vizită, ce va o surpriză pentru ea. 

***

      Cine oare ar trebui să fie acest musafir de nimeni nu-mi spune? Cine e oare? Să fie oare prinţul de curând recunoscut? De ce toată lumea nu vrea să-mi răspundă la întrebări? De ce tac? Cine e musafirul acesta de-a cumpărat toată tăcerea clanului, mai a ales a tatei? se întreba Hinata care tocmai aflase cu două serii în urmă că familia lor va avea un musafir mâine, iar când îi întrebase pe fiecare cine e acest musafir toată lumea schimba subiectul. Ceea ce o făcea mai curioasă, dar adevărul era că în adâncul inimii sale spera să fie Naruto care îi promisese cu nouă luni în urmă că va găsi o cale pentru ei doi. Să fie Naruto cu adevărat? Doar o noapte.... spuse ea în gând după care adormi sperând să fie adevărat. A doua zi sosi, Hinata luă în calcul şi varianta să nu fie el. Aşa că se hotărâ să se îmbrace cu un kimono la întâmplare, dar sora ei mai mică dădu buzna în cameră şi îi strică planul spunându-i că: N-ar trebui să te îmbraci cu aia, pentru că ai să-ţi faci singură o imagine proastă. Dar cine e, Hanabi? o întrebă Hinata pe surioara ei mai mică, sperând că se va scăpa şi îi va spune cine urma să vină la ei în după această amiază. Mi-a promis că-mi va aduce ceva gustos şi dulce dacă nu-ţi spun. Deci nu-ţi zic! zise fata de doar treisprezece ani după care plecă lăsând-o pe Hinata mai îngândurată decât era. Cine să fie oare? Unde am fost oare de toată lumea îl cunoaşte, mai puţin eu? se tot întreba ea în gând. Sperând să fie Naruto cel care va apărea la ei în două ore, se îmbrăcă cu un kimono simplu care era mai deschis la culoare care se aşeză ca turnat pe ea, arăta elegant dar simplu, iar apoi fugi spre bucătărie ca să vadă dacă totul era pregătit.

***

       Mai târziu peste două ore   

      Totul era pregătit şi toată lumea la locul ei, un singur lucru mai lipsea, invitatul care se părea că întârzie. Cine să fie oare? se tot întreba fata în gând, când uşa casei se deschise, iar pe ea intrase un necunoscut care îi salută tatăl, vărul şi pe Hanabi, iar ei îi zâmbi. Nu-i el, îşi spuse ea în gând dezamăgită, urmându-şi familia la ceaiul de după masă.

      —  Ciocolata făcută în casă e pentru tine, micuţo, îi zice invitatul zâmbind în timp ce-i întindea pachetul lui Hanabi.

      —  Cred că te întrebi cine sunt? o întrebă invitatul pe Hinata.

      —  De unde şti? zise Hinata.

      —  Se citeşte pe faţa ta, spuse Hanabi care mânca cu poftă din ciocolata primită.

      —  Nu-mi vine să cred că cea mai bună prietenă a mea m-a uitat.

      —  Dar nu te-am văzut niciodată.

      —  Chiar aşa să fie Nata?

     —  Hidetada? întrebă Hinata surprinsă că-l are în faţă pe unul dintre cei mai buni prieteni ai ei.

      —  Bingo! Ţi-a luat ceva vreme, zise el zâmbind.

      —  Nu-mi vine să cred. Când te-ai întors?

      —  Acum trei ani... răspunse acesta, rugându-se în minte ca prietena lui să nu se fi supărat pe el.

      —  Am vrut toţi să-ţi facem o surpriză, aşa că la mulţi ani! spuseră toţi în cor.

      —  Ce se întâmplă? întrebă Hinata derutată.

      —  E ziua ta, îi răspunseră toți.

      —  Acum înţeleg de ce toată lumea nu-mi răspundea la întrebări, spuse ea fericită.

      —  Şi nu e singura ta surpriză Nata, spuse Hidetada.

      —  Ce vrei să spui? îl întrebă Nata, iar el îi făcu semn din priviri tatălui Hinatei care aprobă şi el subtil. Hidetada o luă de mână şi o conduse spre doi cai, care erau pregătiţi pentru călărit.

      —  Hai să călărim, îi zice el.

      —  Bine, Rafu, îi răspunse fata, după care porniră la drum. Între timp Naruto reuşi să dărâme decât vârful stâncii, iar apoi fratele său îl opri chemându-l la palat. După care îi spuse să se spele şi să se schimbe, apoi îi zisese că se vor întâlni în grădină, la care Naruto se conformă întrebându-se în gând ce o mai fi vrând şi Mizunoo de la el. Hidetada între timp era înaintea Hinatei care îl urma îndeaproape, iar el o conduse spre gradina palatului, dar fata nu bănuia nimic. Ajunşi acolo el coborî jos după cal, apoi se duse s-o ajute şi pe ea să coboare după cal, spunându-i că trebuie să plece undeva după aceea, aşa că fata rămase singură în grădină împreună cu cai. Naruto îl întâlni pe drumul său înspre grădină pe Hidetada care îi spuse zâmbindu-i: Nu te lăsa aşteptat, apoi îşi continuă drumul său, iar el se gândi că Mizunoo chiar vroia să vorbească urgent cu el. Spre surprinderea Natei care credea că prietenul ei reveni în cele din urmă apăru Naruto care era la fel de surprins ca şi ea.