Memorii...

70. Strategii divine

Capitolul 70 

      Sasuke după ce văzu peştera pe care Hidetada împreună cu fraţii săi şi cu William Adams i-o arătase în detaliu explicându-i în ce constă lucrarea de aici, şi anume traducerea Cuvântului lui Dumnezeu. Hidetada plecă imediat prânz spunând că se grăbeşte deoarece întârziase destul de mult la palat.
      — Nu ştiam că Hidetada are vreo funcţie în palat, îi spuse tânărul shogun tatălui lui Hidetada.
      — El... ei bine... fiul meu n-are cine ştie ce funcţie în palat... doar că-i mai îndeplineşte câteva sarcini împăratului pe care eu ar fi trebuit în mod normal să le achit, îi răspunse William Adams care în mintea lui îi spunea lui Sasuke: N-ar trebui să fi atât de interesat de cel ce te-a scăpat de suferinţa pe care cu greu ai fi putut suportat-o. Deci te rog nu-i mai provoca suferinţă salvatorului tău Hidetada. Lui Adams îi veni aproape să plângă amintindu-şi de copilăria prin care a trecut fiul său, Sasuke. Imaginile cu rănile după trupul băieţelui de doar şapte anişori găsit de el în aceea vreme, îi reveaneau acum în minte lui Adams, amintindu-şi foarte clar ziua în care la întoarcerea dintr-o misiune hotărâse să se întoarcă acasă prin aceea pădure. Sasuke observă că Adams deveni trist dintr-o dată aşa că schimbă subiectul întrebându-l:
      — Cum mi-aţi întâlnit părinţii?
      — Tatăl tău, zise Adams melancolic cu o privite din ce în ce mai tristă se opri dintr-o dată, lăsând ca tăcerea să se instaleze în încăpere. După vreo trei minute de linişte, Adams vorbi din nou, dar având în glas o undă de tristeţe împletită cu durere.
      — Sunt amintiri foarte dureroase pe care ţi le voi spune cândva, fiule. Mulţumeşte lui Dumnezeu... Sasuke.
      — Înţeleg, iertaţi-mi curiozitatea. Voi aştepta, spuse Sasuke înţelegător.
      — Mulţumesc tinere, îi răspunse blând Adams.
      — Dacă nu te superi, vreau eu însumi să citesc Seisho. Îmi poţi da varianta care e pe limba mea. Nicio problemă, îi răspunse bărbatul în vârstă înmânându-i o carte în japoneză, spunându-i că:
      — În mod normal te-aş fi sfătuit să citeşti întâi Noul Testament apoi Vechiul, pentru că vechiul reprezintă umbra noului testament. Dar fiindcă fiul meu ţi-a explicat deja semnificațiile atunci când ţi-a citit Seisho, acum poţi citi de la început la sfârşit. Dacă ai vreo nelămurire cu ceva anume, îţi voi răspunde cu mare bucurie.
       — Bine, atunci ne vedem. O să plec, dar o să revin peste câteva zile, zise Sasuke luându-şi la revedere de la Adams apoi îi salută pe Ray şi Scot care erau afară în semn de rămas bun.
După aceia el porni grăbit spre casă. Ajuns acasă îl chemă pe Miyamoto Musashi şi îi dădu cartea. Bătrânul o luă neîntrebându-l nimic pe tânărul lui stăpân, dar când observă ce ţinea în mână, lacrimile îi brăzdară întreaga faţă.
      — Este numai a ta, bătrâne, îi zise Sasuke. 
      — Arigato! rosti bătrânul rob printre lacrimile ce-i curgeau.
      — O să vorbim mai târziu despre asta, îi zise Sasuke zâmbindu-i bătrânului înțelegător.

       Ducându-se apoi în casă unde adormi instantaneu după ce se întinsese. 

***

       Între timp în văzduh, Yami no ōji deja se gândise la următoarea mutare fiind sigur pe el că-i va zdrobi inima Celui Prea Înalt. Dar și pentru această mutare şi pentru ca strategia lui să aibă loc trebuia să-L convingă pe Kami, încât fără acordul Lui nu ar fi putut să facă nimic. Yami no ōji se plictisise deja să privească liniştea pe care Kami o instaurase jos, în lumea oamenilor, mai ales în imperiul japonez, pe care-l dominase cândva. El încă tânjea după spectacolul pe care-l începuse atunci când pusese în inima britanicilor gândul cuceriri noilor lumii descoperite, şi anume imperiul japonez. Ce se mai bucurase Yami no ōji când văzuse durerea din ochii Celui Prea Înalt atunci când privea spre copii Lui de curând înfiați care treceau prin foc. 
      Yami no ōji ajunsese în sala tronului unde era Kami care-l îl întrebă imediat după ce-l zări pe Yami no ōji : „De unde vii?" Și el îi răspunse lui Kami: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el." Kami care ştia ce urmăreşte Yami no ōji îl întrebă: ,, Ai văzut tu ce mult s-a bucurat Hidetada Tokugawa când l-am auzit? " Dar când Yami no ōji auzi îi zise dispreţuitor: ,,Când va afla adevărul, sunt încredinţat că Te va blestema în faţă şi Te va urâ."  ,, Încearcă-l." veni răspunsul dat de Kami, iar Yami no ōji plecă să-şi pună planul în aplicare. După plecarea lui Yami no ōji îşi făcu apariţia Iesu Kirisuto care vru să mijlocească înaintea Tatălui pentru credinţa lui Hidetada Tokugawa, dar fu întrerupt de Cel Prea Înalt care îi zise: ,, Nu-Ţi face griji, pentru că credinţa  acestui tânăr e... " , iar Fiul răspunse: ,, Da, îmi aduce aminte foarte mult de credinţa acelui sutaş care mi-a zis despre robul lui care zăcea în casă slăbănog şi se chinuia dar m-a refuzat umil  spunându-Mi prin prieteni săi: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: 'Du-te!' și se duce; altuia: 'Vino!' și vine; și robului meu: 'Fă cutare lucru!' și-l face." Ce Mi-a produs un sentiment minunat, măreţ de uimire şi mirare." ,, Ai mare dreptate aici, nu numai că credinţa lui se aseamănă mult cu acelui sutaş despre care Mi-Ai vorbit Fiule, este aceeaşi ca a acelui om. " ,, Nu crezi că a venit timpul pentru Ne face şi Noi mutarea Noastră? " Întrebă Fiul, iar Tatăl îi răspunse: ,, Ba da, următoarea mutare a Noastră vor fi Asaki şi Shun. "