Lacătul dragostei

𝓒𝓪𝓹𝓲𝓽𝓸𝓵𝓾𝓵 𝓾𝓷𝓾

Rania

        Pensula îmi alunecă pe palmă, mângâind pielea fină. Simt cum o lacrimă caldă îmi curge pe obraz, parcă încercând să mă mângâie în dorința de a mă alina. Muzica cântată de femei prin istrumente muzicale și voce, răsună ca un cântec de moarte, cel puțin așa îl percep eu. Cele două surori vitrege ale mele, fiicele tatei cu altă soție, dansează în mijlocul încăperii, animând această bătaie de joc. Totul mi se pare o glumă proastă, parcă am impresia că din clipă în clipă cineva va striga "Ți-ai luat țeapă".

        Nu credeam că voi ajunge să-mi urăsc propriul tată. Acum doi ani de zile, când eu și mama trăiam în Anglia, nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să trăiesc aceste zile de chin. Aveam vise, aspirații, prieteni, chiar și un iubit, o aveam pe mama... acum nu mai am nimic. Am ajuns aici, în Arabia, țara tatălui meu și acum sunt prizonieră. Tatăl meu mi-a închis viața cu un lacăt și, de parcă asta nu ar fi de ajuns, sunt obligată să devin soția unui bărbat pe care l-am văzut doar o dată, acum o lună de zile.

        În Anglia aveam o viață normală, niște haine normale, nu niște rochii care îmi acoperă tot trupul și nici un voal care îmi acoperă părul. Viața de aici este de căcat, iar acum dorința mea de a pleca este pierdută, tata nu mi-a dat acordul și nu am voie să părăsesc țara fără acordul unui tutore, chiar dacă sunt majoră. Femeile nu au drepturi, sunt total sub controlul bărbaților. Astăzi tatăl meu îmi este tutore, mâine soțul meu va prelua această îndatorire de a-mi condamna viața la chin și supunere. Dar nu mă voi lăsa, voi lupta pentru drepturile mele chiar dacă risc să fiu biciuită. Tata m-a avertizat, trebuie să îmi respect soțul, altfel el are dreptul să îmi facă ce dorește.

        ― Ce nume are viitorul tău soț? mă întreabă bătrâna care îmi pictează mâna cu henna.

         ― Poftim? întreb.

        Parcă creierul nu îmi mai funcționează, sunt prea obosită și epuizată psihic.

        ― Care este numele soțului tău?

        ― Ăăă... Aman, spun cu scârbă.

        Femeia îmi zâmbește și încuviințează. O văd cum îmi pune inițiala ,,A" în palmă, de ea legând desene, întegrând-o în valmășala de linii.

        În încăpere sunt doar femei, așa este tradiția.

         Cu o zi înainte de cununia propriu zisă, se organizează o noapte a hennei, ca un fel de petrecere. Henna simbolizează fertilitatea, purificarea, iar dacă oamenii ăștia cred așa ceva, clar nu sunt în toate mințile.

         Mă uit la Alima și Dalila și mă strâmb. Cum pot fi așa de fericite când ele știu că sunt căsătorită cu forța? Ce mi-au spus azi dimineață? " Soțul este o binecuvântare Rania, ai să vezi! În plus, ești norocoasă să fii soția lui Aman. Este bogat, tânăr și frumos."