" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia.
Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sunt condusă de mama lui Aman, Ferida, în dormitorul meu. Casa lor este mai mult un palat, ca cel a lui Suleyman, dar puțin mai modern, având în vedere că pe vremea lui Suleyman nu exista laptop-uri, televizoare sau telefoane. Se pare ca dormitorul meu va fi la etaj. Urcăm două rânduri de scări cu câte douăzeci și două de trepte fiecare, apoi intrăm pe un hol lung și lat, fără fereste. Pe jos este un covor roșu, lung, cu modele aurite care mă face să mă întreb câtă importanță își dă această familie. Pe peretele din dreapta mea sunt așezate tablouri cu temă religioasă, iar în stânga sunt uși de lemn duble. Trecem pe lângă șase uși până să ajungem la cea care îmi aparține.
Ferida se oprește în loc și mă privește stăruitor.
― Am așteptări mari de la tine, spune ea aspru.
― Ce așteptări?
Oftează înainte de a-mi răspunde.
― În primul rand, am așteptarea să îmi faci un nepot ― la această frază încerc să nu mă încrunt ― , să-mi respecți fiul și să nu fii încăpățânată.
Îmi folosesc toată puterea pentru a înfrânge dorința de a o păruii puțin, în schimb, încuviințez.
― Știu cum sunt fetele în alte țări, continuă ea, dar nu trebuie să uiți unde te afli. Noi trebuie să fim supuse, docile, să le îndeplinim dorințele. În schimb, ei ne întrețin, ne oferă cadouri.
Îmi las fața în jos într-un semn supus, doar de fațadă. În ăștia doi ani m-am obișnuit, știu că pentru a avea de câștigat trebuie să cad de acord mereu, chiar dacă în mine fierbe un vulcan gata să erupă. Îmi dau seama ce fel de femeie este aceasta și cât de învechite îi sunt ideile. Probabil că ea i-a pupat picioarele răposatului ei soț și are aceleași așteptări și de la mine, însă, în viața mea a pornit un război pe care am de gând să-l câștig. Nu mă voi supune acestei lumi mediocre nici în ruptul capului.
― Știi că Isra, a doua lui soție, este gravidă? mă întreabă. Are patru luni de sarcină, dar are fată, așa spune doctorul ăla.
Neg din cap și devin mai atentă. Orice informație nouă este bine venită.
― Familia asta are nevoie de băiat. Cu prima soție, Fathia, este căsătorit de aproape doi ani, dar cred că este stearpă, se plânge ea. Merge în patul ei de câteva ori pe săptămână, dar fata nu rămâne, deși își dorește și plânge din pricina asta.
Deschide, în sfârșit, ușa dormitorului și pășesc temătoare într-o cameră spațioasă. În mijlocul camerei este un pat mare și vechi, dar bine întreținut, cu baldachin. Așternuturile sunt albe cu broderie argintie, iar baldachinul este dintr-un material subțire, aproape transparent, asortat cu așternuturile. Pe jos este un covor gros cu modele arăbești. În colțul camerei este un dulap mare și spațios de tip vechi, iar în partea cealaltă este o masă cu o oglindă, special pentru a se aranja o femeie. Geamurile sunt mari și late, acoperite de perdele și draperi. Un mic curent mișcă perdelele și îmi dau seama că geamul este deschis larg.
Ferida se grăbește să aprindă cu chibritele două lumânări mari așezate pe noptieră.
― Nu este curent? întreb.
― Normal că este, dar așa este mai romantic, murmură ea. Aman trebuie să apară din clipă în clipă.
Strâng cu mâinile rochia de groază și inima mi se accelerează instantaneu. Îmi este teamă, oricât neg eu.
― Îmbracăte în cămașa asta de noapte, îmi spune pe un ton care nu lasă loc de un refuz.
Privesc cămașa lungă până în pământ și palmele încep să îmi transpire. Este roșie și dintr-un material subțire și fin. Este cu mânecile tip maiou, iar la gât are mici perluțe albe. Este frumoasă, sexy, iar asta înseamnă că ar fi mai bine să o nu port. Dar privirea femeii îmi ordonă să o îmbrac acum. Oftez doar pentru mine și îmi dau rochia jos cu ajutorul ei. Îmbrac cămașa și mă uit în jos admirativ. Îmi stă bine cu ea, constat surprinsă. Acum părul îmi este liber și îmi cade pe spate, până aproape de fund. Mă simt liberă, dar asta nu durează mult pentru că Ferida îmi acoperă părul cu un material transparent.
― Când intră Aman, trebuie să ai voalul pe față, trebuie să îi arăți că ești supusă.
Strâng din nou din pumni încercând să mă calmez, dacă aș lua-o acum la bătaie mai rău aș face.
― Bine, spun cu un glas moale.
― Bun, acum stai cumințică în pat și așteaptă-ți soțul.
Trage materialul ce ascunde patul și îmi face semn să urc.
― Ăăă... Cred că mai stau puțin în picioare, spun panicată. Mă așez eu imediat.
Ea mă privește critic și clătină din cap. I se formează două cute pe frunte de la încruntarea care îi urâțeste trăsăturile frumoase.
― Rania, haide!
Este un ordin, o avertizare. Ne confruntăm pentru o clipă, dar cea deșteaptă cedează, adică eu. Mă duc cu silă și urc pe patul înalt. Mă așez în mijlocul patului și îmi strâng picioarele la piept. Acum Ferida mă privește cu mulțumire și se retrage din cameră, dar nu înainte de a mă avertiza din nou cu privire la comportamentul meu.
După ce rămân singură încep să devin agitată. Nu am crezut că îmi va fi atât de teamă, dar chiar îmi este. Îmi amintesc de ochii lui reci și îmi dau seama imediat ce fel de om este. Sigur este rece și la comportament, sigur este violent și va încerca să mă facă a lui cu forța, dar dacă cumva crede că eu mă voi lăsa dominată cu bună știință se înșeală la fel cum o face mămicuța lui.
După aproximativ douăzeci de minute, se aud voci care se apropie de dormitor și îmi țin răsuflarea. Strâng cearșafurile în pumni și mă pregătesc de ce este mai rău. Vocile sunt tot mai aproape, o voce îi aparține lui Aman, dar pe cealaltă nu o cunosc. În câteva secunde tensionate glasurile se opresc chiar lângă ușă și îmi țin răsuflarea. După alte câteva minute văd iala mișcându-se și strang și mai tare cearceaful.
Aman intră în cameră și privirea îi cade imediat spre pat. Este îmbrăcat într-un costum arăbesc care îl face să arate ca un prinț din alt secol. Profit de faptul că sunt acoperită de baldachin și de vualul de pe față și mă zâgâiesc la el. Se desface la primul nasture de la tunică, apoi își dă veșmântul de pe cap jos. Părul lui este închis la culoare și foarte puțin lung. Se descalță și aruncă din nou o privire mai mult indiferentă, dar curioasă spre pat. Mă fac mică și aștept să se întâmple ceva, să stau aici și să-l privesc îmi face inima să se zvârcolească.
Îmi strâng degetele de la picioare când face pași spre mine. Închid ochii îngrozită și îmi încord toți mușchii. Trage materialul ce acoperă patul și mă privește de sus cu o privire din care nu se citește nimic. Patul se lasă ușor când se așază la margine. Privirea lui nu mă părăsește pentru nici o clipă.
― Rania.
Nu este o întrebare sau o exclamare. Pare că mi-a rostit numele pentru a vedea cum sună pe buzele lui păcătos de sexy. Într-o altă circumstanță, mi-ar fi părut atrăgător, dar acum îl văd că pe un demon cu chip de înger.
Nu mă mișc din loc, stau parcă înțepenită în așteptarea inevitabilului. Fac ochii mari când întinde mâinile și vrea să îmi prindă voalul. Mă feresc instantaneu, spre surprinderea lui. Se încruntă ușor, jignit și își trage mâinile, apoi se sprijină de pat și se apleacă spre mine întrebător.
