Stau în dormitorul meu încă de dimineață de când am mâncăm micul dejun și Aman a plecat la birou. Sunt atât de plictisită încât aș face orice să pot ieși puțin afară. Să ies în curte m-am scârbit deși este frumos amenajat. Este urât că nu am cu cine vorbi, aș vrea să vorbesc despre Anglia, despre visurile mele, însă nu ar interesa pe nimeni. Sunt pe cale să adorm când cineva îmi bate la ușă.
―Rania, a venit mătușa ta în vizită, o aud pe Isra spunându-mi.
Sunt total suprinsă. Habar nu aveam că va veni pe la mine, nu am mai văzut-o de două luni, de când m-am căsătorit. Mă ridic din pat și merg să deschid ușa. Lângă Isra este mătușa mea care îmi zâmbește și își deschide brațele unde mă cuibăresc fericită.
―Fata mea, mă bucur să te văd! exclamă Heba cu lacrimi în ochi.
O privesc scurt pe Isra și îi mulțumesc că a condus-o pe mătușa mea, apoi o trag înăuntru și închid ușa în urma noastră.
―Nu mă așteptam să te văd aici. Cu cine ai venit? întreb știind că singură nu ar fi putut să vină.
Tata nu i-ar fi permis.
―Cu tatăl tău, o să se întoarcă după mine mai târziu. Și spune-mi, cum este aici, în casa soțului tău?
Ridic din umeri.
―Cum să fie? Aman este un om bun, dar știi că eu nu pot trăi așa, aici. Mă simt închisă într-un glob de sticlă.
Ea aprobă din cap și se uită în jos, parcă simțindu-se vinovată.
―Știu, Rania. Ești la fel ca mama ta, nici ea nu a putut să trăiască aici, de asta a plecat. Noroc că tatăl tău o iubea și a lăsat-o sa plece.
Gândul mă duce la Aman. Oare o să pot pleca și eu, așa cum mi-a promis? Voi fi la fel de norocoasă ca mama?
―Da, în privința asta a avut noroc. Dacă nu se îmbolnăvea și murea era și mai norocoasă...Mă rog, nu vreau să vorbim despre asta. Ce fac Dalila și Alima?
―Surorile tale vitrege sunt bine. Tatăl tău le caută soți, este nerăbdător să le vadă la casa lor.
―Of, îmi pare rău pentru ele! exclam tristă.
Heba aprobă din cap și își pune o mână peste a mea.
―Soțul tău pune presiune pe tine? În legătură cu copilul, adaugă când vede fața mea confuză.
Neg repede din cap.
―Nu, deloc. De fapt...eu am făcut o înțelege cu Aman. Are o lună de zile la dispoziție să mă convingă să rămân aici, dacă nu mă răzgândesc în legătură cu dorința mea de a pleca, atunci el mă va elibera.
Mătușa mea face ochii mari, uimită. Nu știu la ce reacție să mă aștept din parte ei. Se gândește bine la asta iar apoi răspunde cu glas domol:
―Mă bucur pentru tine, dar ești sigură că se va ține de cuvânt?
Acum este rândul meu să mă gândesc la ce să raspund. Sunt sigură că mă va lăsa, dar daca va reuși într-un fel sau altul să mă convingă să rămân? În momentul de față aș vrea cu disperare să plec chiar dacă îmi va fi dor de el, dar până atunci mai sunt multe zile.
―Îl cred când îmi spune că voi putea pleca dacă vreau. Nu știu mătușă, l-aș vrea cu mine, în Anglia.
Ea zâmbește. Am fost sinceră chiar și cu mine după atâta timp. M-am săturat să mă mint și pe mine că nu simt nimic pentru Aman.
―Cred că poți să îți iei gândul de la asta. Nu cred că își va părăsi țara, obiceiurile, pentru nimic în lume. În plus va fii tată, cum să plece? Isra va naște...
Aprob din cap. Ochii încep să-mi lăcrimeaze. Urăsc când se întâmplă asta. Aș vrea să pot ține emoțile sub control.
―Nu am speranțe, stai liniștită! Oricum, nu i-am propus asta niciodată și nici nu o voi face.
Mai vorbim ore în șir, când vine tata după ea este ora șapte, iar Aman a venit de două ore. A intrat în dormitorul meu unde încă eram cu Heba și a salutat politicos. Au schimbat două vorbe de politețe iar apoi el s-a retras. Acum, sunt în fața ușii de la intrare și îl privesc pe tata în ochi.
―Ce mai faci, Rania? mă întreabă el. Ești bine?
Îmi aduc aminte de toate momentele în care a vorbit urât sau m-a lovit și îmi vine să-i zbier să plece. Îl urăsc, chiar dacă este tatăl meu. În plus, nu am uitat că m-a căsătorit cu forța.
―Sunt bine, mulțumesc.
El aprobă mulțumit din cap. Probabil este mândru că mi-a alea o familie bogată și în felul ăsta a căpătat și el o mai bună imagine în societate. Probabil asta va încerca să facă și cu celelalte două fice ale lui. Doar că ele vor fi bucuroase pentru că sunt crescute așa.
Amândoi pleacă, iar eu închid ușa după ei. Când mă întorc în dormitorul meu îl găsesc pe Aman acolo, așezat pe pat. Este îmbrăcat în alb, iar această culoare îi accentuează ochii deschiși la culoare și atât de frumoși. Îmi zâmbește când mă așez lângă el.
―Mi-a fost dor de tine, murmură el.
Îi zâmbesc și eu.
―Ție nu? face o față bosumflată.
―Ba da, mi-a fost. Probabil și lui Isra și Fathia, îi spun mai în glumă, mai în serios.
Se schimbă imediat la față și stiu că mai bine tăceam.
―Ai simțit nevoia să spui asta? mă întreabă iritat.
―Scuze, dar am auzit ce ai vorbit cu maică-ta. Dă vina pe mine că nu mai mergi la ele.
―Păi are și dreptate. Încerc să mă țin departe de ele, nu știu cât voi mai putea face asta. Știi că am o obligație și față de ele.
De data asta îmi pică mie prost. Îmi este teamă că nu voi putea rezista dacă el își va petrece nopțile cu celelalte două. M-ar durea, foarte tare.
―Fă ce vrei, spun în schimb.
Nu vreau să vadă că mă afectează. Nu vreau să mă înjosesc.
―Hai sa schimbăm subiectul, te rog! Să nu ne stricăm seara, șoptește în timp ce mă trage într-o sărutare.
Cine mai citește? 🧡
CITEȘTI
Lacătul dragostei
Romance" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia. Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
