" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia.
Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Având în vedere că a plecat fără să-mi spună când se întoarce nu am nici o așteptare că se va veni în aceiași zi. Într-o parte a minții am îndoieli că se mai întoarce. Mă putea părăsi pe mine și pe fiul lui. Dar, asta este puțin probabil. Aman nu este așa. El nu-și părăsește copiii.
Afară s-a întunecat, iar Osman este treaz. Îmi place să-l țin în brațe și să-i simt mirosul dulce de bebeluș. Îl plimb prin dormitor gândindu-mă la tot felul de situați în care aș putea intra dacă Aman m-ar părăsi. Îmi este teamă. L-aș suna, dar nu am numărul lui. Măcar de era Aisha la mine, dar astăzi nu a venit. Îmi vine în minte să-l sun pe Damian așa că asta fac. Pun telefonul la ureche, iar după ce sună de două ori, răspunde.
― Salut Rania, ce faci? mă întreabă cu un ton degajat, dar îmi dau seama că este oarecum încordat, chiar rece.
Dacă nu ar fi fost alături de mine atât de mult încă aș fi fost supărată că m-a cerut în căsătorie din milă. Dar, după câte a făcut pentru mine nu pot fi supărată pe el absolut deloc.
― Stau. Am vrut să văd ce faci pentru că astăzi nu m-ai căutat deloc. Eram îngrijorată, îi spun.
Sunt obișnuită să vorbim în fiecare zi, iar această absență a lui mi se pare ciudată. Oare i-a spus ceva Aman? Poate Aman a făcut o scenă de gelozie și acum Damian nu mai vrea să-mi fie prieten. Nu are rost să mă agit, poate mă înșel.
― Scuze, am crezut că ești cu Aman și nu am vrut să vă deranjez.
Și acum îmi dau seama. De fapt, el este cel gelos. Poate că m-am înșelat și Damian chiar simte ceva pentru mine, iar acum este deranjat de apariția lui Aman în viața mea. Situația capătă o altă întorsătură, iar inima începe să-mi bată cu putere. Deodată nu știu cum să mă port cu cel care-mi este cel mai bun prieten.
― Nu aveai ce deranja, mormăi agitată. Aman nu a stat la mine prea mult, ne-a adus acasă și apoi a plecat.
Urmează o pauză pe care nu știu cum să o percep. Îl așez pe Osman în leagănul electric și îl pornesc pe prima treaptă. Totul este ciudat. Odată cu venirea lui Aman totul s-a schimbat, eu am un alt scop și îmi doresc cu totul altceva. Îl vreau pe Aman. Vreau să îmi lipesc buzele de gâtul lui puternic și să-i simt mirosul atât de senzual. Îmi doresc să fie alături atât de mine și de Osman.
― Adică nu v-ați împăcat? îl aud întrebând, iar în vocea lui percep o speranță care mă zgârie pe creier.
― Deocamdată, zic rapid. În legătură cu cererea în căsătorie..., încep vrând să-i spun că o refuz indiferent de decizia lui Aman datorită sentimentelor care lipsesc pentru el.
Am fost o dată căsătorită fără să fiu îndrăgostită și nu voi repeta această greșeală. Aș fi o proastă să fac asta. Tot ce vreau este să lupt pentru Aman, pe el îl iubesc și nu voi mai putea niciodată să iubesc pe cineva mai mult. Doar pe Osman, însă asta era altceva.
― Nu mai contează, Rania. Am înțeles deja. Spune-mi despre micul Osman mai bine! mi-o taie el.
Pe o parte mă simt ușurată, dar pe de altă parte vinovată. Damian a fost lângă mine mereu, atât la bine cât și la greu, iar acum s-a îndepărtat de mine. Mă întreb dacă i-am dat vreodată semnale cum că l-aș privi altfel, ci nu ca un prieten. Nu-mi amintesc să fi făcut asta. Sper din suflet să nu se rupă relația noastră.
― Este bine. Sunt mândra mămică a unui băiețel cuminte și dulce. Este o minunăție, Damian. Mult mai frumos decât mi-l imaginam, îi spun zâmbind, în timp ce-mi privesc bebelușul.
Mai discutăm o vreme despre Osman, iar apoi mă anunță că ne vom vedea curând pentru că mâine vine să îl vadă dacă sunt disponibilă. Am închis telefonul și după ce am adormit copilul am intrat la un duș.
Din nou, așa cum mi se tot întâmplă, gândurile mele au zburat la Aman. Mă întreb unde este, ce face și dacă se gândește și el la mine. Atât de tare îmi este dor de el, să-l simt în mine, să-mi sărute trupul așa cum obișnuia... În momentul de față nu am putea oricum să facem dragoste, dar m-aș mulțumi numai dacă m-ar lăsa să dorm la pieptul lui. Au trecut șapte luni de când am făcut asta, iar inima mi se usucă de dor.
Ies din baie în pielea goală și intru în dormitor. Nu se aude nici un zgomot așa că sunt sigură că Osman încă doarme. Mă simt mai bine, recuperarea este aproape totală, dar sunt foarte obosită. Am și uitat când am dormit ultima dată liniștită. Mă îmbrăc într-o cămașă de noapte căscând puternic. Când mă întorc sunt nevoită să-mi pun mâna la gură ca să nu țip de spaimă, iar inima mi se lovește cu putere de coaste. Aproape că cad din picioare.
În patul meu stă întins un bărbat, însă nu orice bărbat. Este chiar Aman. Este cu mâinile împreunate sub cap și mă privește cu niște ochi flamânzi. Realizez că m-am plimbat prin fața lui în pielea goală și simt ceva în interiorul meu pulsând.
― Frumoasă priveliște am avut mai înainte, murmură el, făcându-mă să rănjesc. Ai stricat-o cu hainele astea.
Revenindu-mi din șoc mă apropii de pătuț și trag o privire la scumpul meu Osman, iar apoi mă așez pe marginea patului, lângă Aman. Genunghiul meu se atinge de piciorul lui, iar asta îmi face pielea să vibreze. Mă privi, surprinzător, fără acel scut, în ochii lui albaștri citindu-se dorința, așa cum i se citea și în Arabia. Mă rog în gând să fie în toane mai bune și să mă ierte.
― Cum ai intrat? îl întreb curioasă.
― Ar trebui să închizi ușa de la intrare, îmi spune mustrător. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla...
― Bine tati, iartă-mă! Sunt obosită și nu mi-am dat seama că a rămas deschisă. Cum de ești aici? Mă așteptam să vii abia peste o săptămână și să-mi spui că încă nu te-ai gândit destul...
― Taci, mă întrerupe el, punându-mi o mână peste gură, iar eu nu mă pot abține să nu-l mușc ușor de palmă. Au! face încrutându-se amenințător. Ascultă-mă Rania!
Aprob din cap și abia atunci își ia mâna de la gura mea. Sunt curioasă ce are de spus și în acelaș timp mă rog în gând din tot sufletul meu să îmi spună că putem fi din nou împreună. Dacă ar face asta, inima mea ar lua-o razna, iar mintea ar începe să-mi delireze.
― Ascult, Aman.
Mă privește câteva secunde, iar inima mea începe să se zbată în pieptul meu, iar gâtul mi se strânge ca un pumn. Nu mai am răbdare.
― Mi-a fost greu să iau această decizie, dar nu pentru că nu te-aș iubi. După cum ți-am mai spus, mă oflieam fără tine. Of, Rania, viața mea ești tu. Fără tine trăiesc degeaba, fără o cale a mea. Sunt parcă rătăcit în lumea asta. Ce mi-ai făcut? M-ai transformat în umbra ta.
Fiecare cuvânt pe care-l spune este ca o mângâiere pentru mine. Ochii îmi lăcrimează, dar nu încerc să opresc asta. Vreau să plâng și asta voi face. Când lacrimile încep să-mi alunece pe oraji el mi le șterge.
― Nici dacă mi-aș dorii din toată inima nu aș reuși să stau departe de tine sau de Osman. Vă vreau în viața mea pentru totdeauna.
Auzind aceste cuvinte pline de dragoste, senzualitate și căldură nu mă pot abține și mă arunc pe el, buzele mele năvălind peste ale lui, fine și pline. Sărutul lui este atât de sexy încât tot trupul meu tremură de dorință. Îmi prinde buza între dinții lui și trage ușor, provocându-mă să scot un geamăt plin de plăcere care-mi urcă din străfundul gâtului.
― Dacă aș putea intra în tine acum..., murmură el în timp ce coboară cu sărutările pe gât în jos, spre sâni.
― Mai ai de așteptat ceva timp, iubire, îi șoptesc în timp ce el îmi mușcă pielea sânilor sensibili și provocându-mi un țipăt ușor pe care însă îl astupă numaidecât cu buzele.
