Lacătul dragostei

Capitolul 20

         

           Sărutările pe care Aman mi le lasă pe pielea din zona taliei sunt de-a dreptul magnifice. Tot trupul îmi tremură, inima mai are puțin și îmi iasă din piept. Strâng cu palmele transpirate și tremurânde cearceaful de sub noi și îmi dau capul pe spate de plăcere. Trece cu limba peste buricul meu, trece și peste coaste ca mai apoi să ajungă la sâni. Începe să-i frământe cu mâna, apoi îmi suge senzual sfârcurile, făcându-mă să mă zvârcolesc sub el. Mă supune la niște chinuri dulci, greu de suportat. Îmi vine să-l trag în mine, să-l simt înăuntru meu, înnebunindu-mă. Toate simțurile mele sunt cât se poate de treze în momentul în care dinții lui îmi prind buza de jos între ei. Deschid ochii și văd că mă privește ciudat, cu dragoste, apreciativ, și dominant. Este o senzație ciudată să fii privită în felul ăsta, dar plăcerea mea doar crește.

          ―Rania, îmi șoptește el la ureche, ești atât de frumoasă!

Îl prind de gât și îi trag capul spre mine, pentru un sărut atât de dorit. Buzele lui fierbinți îmi fac atât de bine, mă fac să plutesc pe cele mai perverse culmi. Îi simt penisul atunci când mă pătrunde și scot un geamăt puternic pe care însă mi-l astupă el cu gura. Ne contopim și devenim un singur suflet, parcă îi pot simți și emoția lui asaltându-mi trupul. După multe mișcări care îmi provoacă o plăcere de nedescris ajungem amândoi la finalul cel mai așteptat. Orgasmul mă scutură și mă face să gem puternic, iar după ochii strânși a iubitului meu îmi dau seama că și el trece prin stări asemănătoare. Îmi place când se întâmplă asta pentru că pentru câteva minute uit că Aman are o viață din care nu vreau să fac parte, nu în situația asta.

              ―Data vitoare vreau să faci tu toate aceste lucruri în locul meu, îmi spune el după un timp.

Mă ridic într-un cot, neînțelegînd ce vrea să spună.

              ―Adică să mă domini tu în dormitor. 

O spune fără pic de jenă, în timp ce eu mai am puțin și intru în pământ. Cât de deschis vorbește despre astfel de chestii, când la el se consideră rușinos să ieși și cu capul descoperit afară din casă. Pur și simplu mă lasă cu gura deschisă și cu obraji în flăcări.

              ―De ce ai vrea să fac asta? îl întreb curioasă. Știu că îți place să domini și să dai comenzi mereu.

              ―Nu chiar mereu, spune el în timp ce mă mângâie pe obraz cu buzele.

                                      *

    
           ―Aman, vi te rog în camera mea? Aș vrea să discutăm ceva, o aud din întâmplare pe Fathia  spunându-i lui Aman care mai înainte a ieșit din dormitorul meu.

Vroiam să îi spun să-mi aducă o cană de apă, dar m-am oprit în loc când l-am auzit vorbind cu cineva. Sufletul mi se face ghem doar la gândul că Aman o va însoți în dormitorul lui. Cei drept, nu am încredere în el, oricum, mi-a spus că nu va putea să stea departe de celelalte soții toată viața.

           ―Spune-mi aici, îi răspunde Aman.

Îmi lipesc și mai mult urechea de ușa dormitorul meu pentru a auzi mai bine. Știu că este rușinos că ascult așa, dar nu pot să ratez o așa ocazie.

          ―Aș vrea să fiu sigură că putem discuta în liniște.

Oare știe că ascult? Nu, bănuiesc că nu are de unde. Pur și simplu îl ademenește în dormitorul ei pentru a-l băga în patul ei, cel mai sigur. Aman șovăie să dea răspunsul, iar în timpul ăsta eu mă rog să spună că nu vrea pentru că-l aștept eu.

           ―Bine, vin, răspunde el în schimb.

Strâng din ochi și oftez. A fost ca și cum m-a plesnit. Când nu le mai aud pașii ies din dormitor pe vârfuri și fug până la ușa de la dormitorul lui Fathia, de care îmi lipesc urechea cât pot de aproape. Risc să fiu prinsă, dar chiar și așa îmi voi asuma acest risc.

            ―Spune, ce vrei să vorbim? Pare destul de important.

            ―Iubitule, soțul meu drag, de ce te porți așa? Știi cât de dor îmi este de tine? De atingerea ta?

Fac ochii mari oripilată. La milogeala asta nu mă așteptam. Îmi vine să intru peste ei și să-l iau pe Aman cu forța de aici. De lângă vipera asta.

            ―Fathia, rostește Aman aspru, pentru asta m-ai chemat?

Urmează o liniște de câteva secunde în care eu bănuiesc că vipera încearcă să-l atingă pe Aman. Strâng din pumni de gelozie.

          ―Încetează! exclamă Aman. Te rog spune ce ai de zis, dacă chiar ai ceva.

           ―Te iubesc, iar tu știi asta! rostește cu o voce tandră Fathia. De ce m-ai abandonat pentru o englezoaică care nu te respectă? Am făcut mereu ce ai vrut tu. Pentru că nu am reușit să-ți dăruiesc un fiu? De asta nu mă mai vrei?

Chiar și prin ușă îl aud oftatul lui Aman. L-a sensibilizat, sunt sigură!

           ―M-am îndrăgostit! exclamă Aman. De asta nu mai vin la tine, te rog să pricepi! Tu sau Isra nu aveți nici o vină.

Zâmbesc satisfăcută. Nu-mi vine să cred că Aman îi spune asta. Mă abțin să nu sar în sus de bucurie. Hohotele de plâns a Fathiei se aud enervant de tare.

            ―Dar de mine sau Isra de ce nu te-ai îndrăgostit? Noi de ce nu am fost destul de bune pentru tine?

              ―Habar nu am! Iubirea te ia prin surprindere, nu poți să-i ordini inimii.

Inima mea crește continuu, în momentul de față.

              ―Dar nu este corect! zbiară ea, făcându-mă să tresar.

              ―Îmi pare rău! rostește trist Aman.

Îmi dau seama că va ieși din dormitor, așa că mă îndepărtez de ușa, însă este prea târziu. Ușa se deschide și sunt prinsă făcând lucrul ăsta rușinos.

Vreau să vă spun că îmi pare rău că postez rar și capitole scurte. Când voi termina cele trei cărți, voi începe alta și voi posta doar la o carte. Noapte buna! 💚💚