Îl simt așezându-se lângă mine, însă mă prefac că dorm. Nu vreau să mă culc cu el deșii tot trupul meu se contrazice cu mine pe tema asta. Îl doresc fizic, este adevarat, însă inima mea nu are nevoie de el. Aici, în această țară bătută de soartă, viața mea ar fi un chin așa că nu mă pot îndrăgosti de el nici măcar puțin. Nu-mi permit luxul ăsta.
—Știu că nu dormi, șoptește el. Întoarce-te către mine, lasă-mă să te privesc.
Vocea lui mă ademenește, însă mă opun cu toată forța. Nu îl voi lăsa să mă atingă. Nu-mi pot face mie însămi lucrul ăsta, îmi spun în gând. Strâng în mână cearceaful și mă rog să mă lase în pace, să nu insiste.
Dar ceea ce-mi doresc nu mi se întâmplă în ultimul timp. Îi simt mâna pe spatele meu, mângaind ușor și îndreptându-se spre fund
—Ia-ți mâna! spun printre dinți.
—Încetează Rania, te rog! Lasă-te condusă de inimă nu de minte. Lasă-mă să te ating, fii a mea! șoptește el în timp ce mâna continuă să se miște.
Închid ochii și mă bucur de atingerea lui doar pentru două secunde, ca mai apoi să îi prind mâna și să i-o împing cu putere. Sar în picioare și mă aplec către el amenințător.
—Ce nu pricepi? rostesc aspru. Nu te vreau, nu vreau să fiu aici. Lasă-mă să plec, mi-ai face o favoare uriașă. Aici este iadul pe pământ, iar tu ești conducătorul iadului. Doar tu mă poți elibera!
—Nu te voi lăsa să pleci! se răsteste el. Treci în pat, acum!
Îmi dau ochii peste cap și fac un gest care mă șochează și pe mine. Îi arăt muie. Fața lui în momentul acesta este foarte greu de citit. Desfac degetele imediat, însă deja este prea târziu. Se ridică în picioare într-o secundă, iar în cealaltă secundă sunt trântită pe pat cu el deasupra mea. Încep să mă zbat, dar este în zadar. Strânsoarea pe încheieturile mele este puternică, la fel ca trupul lui pe al meu. Îi simt penisul erect împingând în piciorul meu și strâng din degetele de la picioare de excitare. Trebuie să mă controlez dacă vreau să fiu stăpână pe mintea mea.
—Dă-mi drumul, Aman! zbier zbătându-mă.
—Nu-ți dau drumul. Nu o să-ți dau drumul niciodată, femeie! Ești a mea, șoptește privindu-mă în ochi.
Începe să mă sărute pe gât spre plăcerea și oroarea mea. Cât timp voi rezista în felul acesta? Trebuie să mă eliberez...cu orice preț. Îi trag o flegmă direct între ochi, ceea ce îl face să îmi dea drumul pentru a se șterge.
—Întreci măsura! zbiară el.
—Ba tu o întreci. Te crezi regele pământului, regele meu, și crezi că poți face ce vrei cu mine. Ei, să știi că te înșeli!
—Dacă tu crezi că eu îți voi accepta ție comportamentul imatur te înșeli!
—Știi ce? Du-te dracu'! zbier cât mă ține gura.
În momentul acela mă plesnește peste față. În timp ce-mi duc mâna la obraz, ochii îmi lăcrimează. Pe fața lui se citeste șocul, întinde o mână către mine parcă vrând să mă aline, însă mă feresc.
—Îmi pare rău, Rania! Mi-am ieșit din minți...
—Te rog să pleci, spun încet.
—Te rog, ascultă-mă! spune el blând. A fost o greșeală...
—Nu vreau să aud nimic, vreau să pleci!
Pe fața lui se citeste regretul, însă nu-mi pasă. Tot ce vreau este să mă pot teleporta în Anglia, să vină cineva să ma salveze. Urăsc să văd că drepturile de femeie îmi sunt luate, drepturile de om. Am fost jefuită de toate drepturile în momentul în care am călcat în Arabia. Și nu mi le pot recăpăta atâta timp cât voi trăi aici.
El se uită parcă neajutorat la mine, iar apoi oftează dându-se bătut. Îl privesc cum pleacă spre ușă înfășurat doar într-un prosop. După cum am spus...poate într-o altă viață.
După ce rămân singură încep să plang în hohote. Plâng pentru viața pe care am pierdut-o fără drept de apel, plâng pentru sentimentele care se luptă în mine să se facă auzite, plâng pentru dorința mea de a-mi găsi fericirea. Pentru chinul prin care sunt nevoită să trec. Mă simt rănită pentru palma pe care mi-a dat-o, însă această durere nu a ajuns la inimă. Dar orgoliul meu arde amenințând să mă înghită.
***
A doua zi, după ce micul dejun este așezat pe masă, ne așezăm cu toții pe scaune în locurile noastre obișnuite. Credeam că va fi o masă normală, însă îmi dau seama că m-am înșelat atunci când Aman rostește blând.
—Fathia, te rog să o lași pe Rania în locul tău de acum înainte.
Mă înec cu mâncarea pe care o am în gură și sunt nevoită să beau apă. Aman mă privește concentrat apoi își mută atenție spre Fathia care este la fel de șocată ca și mine.
—Aman, intervine mama lui, cum să își schimbe locurile? Fathia este prima ta soție, trebuie să stea prima la masă. Cum poate Rania să stea lângă tine?
Eu stau cu capul în jos, rușinată de tot ceea ce se întâmplă. Nu vreau sa stau lângă Aman, nu vreau să mi se dea o importanță mai mare în această familie. Nu vreau sa ies în evidenta sau să fiu importantă pentru Aman. Eu nu am nevoie de un bărbat ca el.
—Pentru că așa vreau eu, îi răspunde Aman.
Sora lui Aman chicotește parcă mulțumită de ceea ce se întâmplă. Mă încrunt la ea, iar ea ridică din umeri zâmbind.
—Deja te-ai îndrăgostit, frate? îl întreabă ea.
Strâng din dinți simțindu-mă foarte jenată.
—Nu te băga, intervine Aman. Fathia nu vreau să te superi, însă te rog să mă asculți.
Fathia este încremenită, probabil se simte umilită și pe bune dreptate. Ea este prima soție și ar fi trebuit să primească mai mult respect din partea lui Aman.
—Las-o să stea la locul ei, te rog! spun eu cât de rugător pot.
Toată lumea să uită suprinsă la mine. Fathia și Isra se uită la mine și parcă îmi transmit că am înnebunit pentru că refuz un așa privilegiu. Însă eu nu-mi doresc să fiu preferata lui Aman.
Cum vi se pare acest comentariu? 🤔 Cine citește? 😁😍
CITEȘTI
Lacătul dragostei
Romance" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia. Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
