" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia.
Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După ziua hennei, este ziua ceremoniei, mai exact invitații și mirii se adună într-o moschee, iar un sheikh va vorbi despre profet și despre îndatoririle de soț și soție. Se va citi din Coran, cartea sfântă, iar mirii vor recita frazele oficiale, urmând ca ei să fie acceptați în fața lui Allah.
Toate astea mi le povestește mătușa mea pentru că eu habar nu am cum se procedează și nici nu îmi pasă. Tot ce îmi doresc în acest moment este să se termine toată ceremonia și nunta care durează trei zile și trei nopți. Vreau să fiu liniștită, doar eu cu tristețea mea.
Ne trezim încă de dimineață, mătușă mea Heba și surorile mele vitrege Alima și Dalila mă ajută să îmbrac rochia trimisă de familia lui Aman. Este o rochie roșie, tradițională. Este îmbogățită cu fire de aur care o face destul de grea. Dacă aș scoate aurul din ea, probabil aș castiga destul de mulți bani. Nu pot înțelege această modă, de ce trebuie să te îmbraci în aur că să îți arăți valoarea? Îmi pun hijabul pe cap, apoi o coroană aurită și un colier gros.
În ziua nunții mele, în Anglia, mă vedeam într-o rochie albă, elegantă, dar și sexy, însă această rochie este încărcată și plină de aur și mă simt ca o bijuterie umblătoare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Arăți superb! exclamă Dalila.
O văd că lăcrimează și mă strâmb. Nu arăt deloc frumos, abia mă văd în rochia asta.
― Arăt ca dracu', spun indiferentă.
― Rania!
Vocea tatei este furioasă și știu că am dat de dracu'. Intră în cameră cu pași mari și ridică mâna să mă plesnească. Închid ochii chiar atunci când mâna lui mă lovește cu putere peste obraz.
― De câte ori ți-am mai spus că în țara asta nu se înjură? mă întreabă furios.
Deschid ochii și îl privesc cu ură. O lacrimă îmi alunecă pe obraz, dar o șterg rapid. Durerea îmi pulsează în obrazul stâng. Nu o bag în seamă. Tata nu mai așteaptă un răspuns, doar se uită urât la Heba care stă încremenită, apoi se întoarce și pleacă. Scuip în urma lui, lăsându-le pe Heba și pe surori mute.
