Lacătul dragostei

Capitolul 7

        Atunci când ajungem în dormitor și mă lasă jos din brațe, încep să mă foiesc agitată. Să mă aflu în aceiași încăpere cu bărbatul acesta nu-mi face deloc bine. Îmi dă o stare inexplicabilă în care mâinile îmi tremură, picioarele le simt de plastelină, obrajii mi se înroșesc, iar stomacul mi se rostogolește de parcă ar fi într-un carusel.

Îl privesc și observ o cicatricie lungă și groasă pe spate. Îi dă un aer și mai dur deși nu avea deloc nevoie de asta pentru a părea așa, se descurcă și fără ajutorul ei.

       -De unde o ai? îl întreb din curiozitate.

Se uită la mine nedumerit.

        -Ce anume?

        -Cicatricea.

Se schimbă la față dându-mi clar de înțeles că mai bine nu întrebam. Mi se pare chiar afectat. Curiozitatea crește tot mai mult în mine așa că insist.

         -Deci?

Mă așez în fund pe marginea patului și aștept cu sufletul la gură răspunsul său. În el se dă o luptă cumplită, își strâge și își deschide palmele într-o încercare disperată de a se calma. Am ajuns la un punct sensibil, însă nu-mi pasă. Dacă asta îl chinuie pentru mine este foarte bine, pot să spun că simt că mă răzbun pentru tot ce mi-a făcut.

         -Nu contează, răspunde el până la urmă cu un glas mai gros decât de obicei.

Și apoi, spre ușurarea mea, se întoarce și pleacă din cameră. Zâmbesc satisfăcută și îmi spun că nu trebuie să uit că are și puncte slabe. Tot ce trebuie să fac este să le găsesc. De aici va începe o luptă pentru  libertatea și onoarea mea.

      ***

            Dimineață sunt trezită de niște bătăi în ușă care cu fiecare secundă devin tot mai insistente. Mă ridic buimăcită în fund și merg târâș spre ușă.

          -În sfârșit! exclamă mama lui Aman.

Își face loc pe lângă mine și intră în dormitor oarecum tensionată.

          - Am venit să verific cearceaful, murmură ea. Ar fi bine să fie pătat că altfel totul s-a terminat.

Ah, și ce bine ar fi să se termine totul! Dar nu îi pot face asta familiei mele, chiar dacă tata mi-a greșit foarte mult. Stau cu sufletul la gură în timp ce ea merge spre pat. Dacă nu am sângerat? Daca nu găsește mica pată? Îmi frământ mâinile și parcă totul se întâmplă cu încetinitorul. Inima îmi bate atât de tare încât am impresia că îmi va ieși din piept.

Se uită cu atenție și apoi se uită la mine ciudat, foarte ciudat.

          -Sunt suprinsă. Eram aproape sigură că în Anglia ți-ai oferit cinstea.

Răsuflu ușurată, dar în același timp mă enervez.

           - Nu înțeleg de ce ați fost așa de sigură, îi spun încruntată.

          -Păi nu așa sunt fetele din alte țări? Desfrânate.

Strâng din maxilar ca să nu scot vreo înjurătură pe care o voi regreta mai târziu.

           -Micul dejun este gata, să te schimbi și să cobori la masă. De mâine vei începe și tu să pregătești mâncare.

Aprob din cap și imediat ce pleacă din dormitor împreună cu tot cu cearceaf, mă pregătesc pentru prima mea zi în casa diavolului.

     ***

         Cobor scările îmbrăcată într-o rochie cu o culoare drăguță de roz prăfuit și aplicații de dantelă pe la margini. Pe cap nu-mi pun nimic pentru că nu voi ieși din casă așa că nu va trebui să-mi ascund chipul de nimeni. Mă simt atât de ciudat atunci când le văd pe Fathia și Isra așezând masa. Mă simt așa pentru că amândouă știu că eu m-am culcat cu soțul lor.

          -Bună dimineața! îmi urează Isra cu un zâmbet sincer. Așează-te la masă.

Pentru moment sunt șocată, mă așteptam la priviri urâte, cuvinte jignitoare, orice dar nu amabilitate. Mă așez pe un scaun gol din mijlocul mesei și mă foiesc stânjenită. În față mi se așează o farfurie de către Fathia care în schimb nu mi s-a adresat deloc. Nici măcar nu mă privește în ochi. După ce masă este pusă, apare și Aman și mama lui, Ferida, care atunci când mă vede așeazătă se uită urât la mine.

         -Prima dată la masă se așează cei în vârstă, soțul tău și abia apoi vă așezați voi, îmi spune ea aspru.

Vreau să mă ridic în picioare jignită, însă Aman îmi pune o mâna pe umăr și mă ține în loc.

         -Mamă, este în regulă, îi spune el în timp  ce se așează în capătul mesei, în locul în care stă capul familiei.

Mama lui se așează în dreapta lui, iar Fathia în stânga. Lângă mama lui Aman se așează Isra, iar eu sunt așezată lângă Fathia.

         -Soră-ta iar nu s-a trezit pentru micul dejun, spune nervoasă Ferida. Va trebui educată că acuși se merită și are numai figuri pe cap.

         -Gata, mamă! exclamă Aman fără chef. Ai început de dimineață.

Mă abțin să nu râd de felul în care i-a dat mamei sale peste nas.

În timp ce mănânc mă simt privită în continu de către Aman, iar asta mă face să înghit cu noduri. Ce s-a întâmplat noaptea trecută mă face să mă simt tare ciudat. Toată lumea știe ce am făcut, inclusiv soțiile lui. Ce poate fi mai stânjenitor? El se va duce și va dormi la noapte ori cu Isra, ori cu Fathia pentru că el este obligat să acorde aceiași atenție la toate trei. Oricum, pentru mine este bine că un timp voi scăpa de el, îmi spun gând.

Scuze pentru întârziere! 😍🤗