Mai târziu sunt pusă la treabă ceea ce mă mai ajută să uit unde mă aflu. Trebuie să îmi așez hainele în dulap, și cele vechi pe care le purtam acasă la tata, dar și cele mult mai scumpe pe care le-am primit de la Aman. A durat o oră să le așez pe umerașe, apoi a urmat așezatul zecilor de bijuteri în sertarele special amenajate. Aș vrea să dispară toată bogăția asta inutilă , aș vrea să dispar eu din viața asta nefericită. Izbucnesc într-un plâns disperat din cauza dorului de Anglia, deznădejdei și disperării care mă ucide cu fiecare secundă. Aud când se deschide ușa dormitorului, așa că mă opresc din plâns și îmi șterg lacrimile rapid, însă cel care a intrat vede lacrimile așa că se încruntă.
-Plângi? mă întreabă Aman cu o voce care îmi dă de înțeles că nu aș avea motiv de plâns.
-Ce-ți pasă? mă răstesc. Te rog să mă lași în pace.
El nu îmi ascultă rugămintea și din contră, vine către mine și mă prinde de umeri cu blândețe. Vreau să mă feresc, însă parcă sunt hipnotizată de privirea lui.
-Ascultă la mine, Rania! Te voi face fericită, îți voi dărui tot ce dorești tu, îți voi pune totul la picioare. Lacrimile astea sunt inutile, sunt de neînțeles.
Mă smucesc din mâinile lui și fac câțiva pași în spate. Mă simt de parcă mi-ar fi dat o palmă.
-Ascultă tu la mine, domnule bogăție! spun eu printre dinți. Nu mă interesează de hainele și bijuteriile tale! Eu vreau acasă! spun în timp ce o lacrimă trădătoare îmi curge pe obraz. Vreau acasă!
Strânge din maxilar și din pumni probabil simțindu-se rănit în orgoliu.
-Tatăl tău m-a avertizat că ești încăpățânată, dar te voi cuminți eu.
-Serios? Și cum vei face asta? îi spun în batjocoră.
-Te vei îndrăgosti atât de tare de mine încât te vei bucura de fiecare atenție din partea mea.
Bufnesc amuzată de acest gând total imposibil, iar asta îl face pe el să rânjească.
-Vei vedea, Rania! exclamă el în timp ce se întoarce și mă lasă singura în dormitor.
-Îngânfat nenorocit! șoptesc, dându-mi ochii peste cap. Ha! El chiar crede că mă voi îndrăgosti de cineva ca el? Se înșală amarnic!
***
Mai spre seară când deja m-am plictisit și mai am puțin si adorm deși este doar șapte, cineva îmi bate la ușă.
-Da? întreb curioasă. Intră!
Înăuntru intră sora lui Aman, Aisha. Este îmbrăcată frumos chiar dacă sunt haine arabe. O rochie lungă, albastră, cu mâneci lungi și strâmte și la gât cu aplicații arginti. Părul negru și lung până la fund este liber și se balansează cu fiecare pas făcut spre mine.
-Bună, Rania! Am venit să văd ce mai faci, nu ai ieșit deloc din dormitor, spune ea zâmbind.
-Ăăă, da. Nu am chef să ies de aici.
A părut cam dur, însă iam spus doar adevărul. Mă bucur că ea aprobă din cap înțelegătoare și se așează lângă mine.
-Te înțeleg, chiar dacă probabil nu mă crezi. Eu am trăit o viață aici, m-am obișnuit, dar aia nu înseamnă că nu mi-aș dori să scap de aici.
Și eu o înțeleg pe ea. Îmi este milă că s-a născut și a trăit o viață întreagă aici. Eu măcar am trait o mare parte din viață în Anglia, am avut norocul să cunosc libertatea, însă ea a fost în închisoarea asta din totdeauna.
-Îmi pare rău, îi spun prizând-o de mâna. Mi-as dori să fie înghițite de iad aceste tradiții și reguli...mi-aș dori să pot reda libertatea tuturor femeilor de aici.
-Și să-i punem pe bărbați în locul nostru, râde ea. Ar fi minunat!
Aprob din cap râzând. Chiar ar fi super. Mai stăm o oră întreagă și povestim ce ar merita bărbații și ce putem face pentru a ne ușura viața. Nu sunt prea multe chesti.
***
Stau în pat de mult timp, însă somnul nu mă ia. Cred că cauza insomniei mele este faptul că sunt singură. De la ultima discuție nu l-am mai văzut deloc pe Aman. Nu a venit nici la cină și nici în dormitorul meu. Asta ar trebui să mă facă să mă simt ușurată, însă nu știu de ce corpul meu se simte oricum, numai ușurat nu. Mă învârt de pe o parte pe altă, dar scenele de noaptea trecută îmi tot apar în minte zbuciumându-mă de tot. Cuvintele lui de azi îmi trec prin fața ochilor și mă înfricoșeaza total. Nu mă voi îndrăgosti niciodată de el, trebuie să fiu deșteaptă. El acum este cu altcineva în pat și nu cu mine. Așa trebuie să rămână lucrurile, iar eu trebuie sa îndur până când voi reuși să scap de aici. Mă voi întoarce în Anglia și voi fi fericită cu adevărat.
Chiar și așa, cu toate gândurile mele tot nu pot dormi. Mă ridic din pat și beau o gură de apa apoi mă întind din nou cu speranța că somnul va veni. Mâine trebuie să mă trezesc la șase dimineața, să pregătesc împreună cu Isra și Fathia micul dejun. Poate voi afla și în patul cui a dormit, sau mă rog, s-a satisfăcut.
O zi buna, dragelor! Sper să vă placă și acest capitol. Cine citește? 🤔
CITEȘTI
Lacătul dragostei
Romance" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia. Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
