Lacătul dragostei

Capitolul 23

            Doar două săptămâni.

             Doar atât mă desparte de Anglia.

            Simt cum mi se usucă buzele în timp ce el îmi sărută umerii, făcând un joc seducător cu limba, dinții și buzele. Sunt cu ochii închiși, să pot savura mai bine plăcerea pe care mi-o oferă, dar chiar și așa mi-l pot imagina. Îi simt penisul împingând în piciorul meu, doritor să mă aibe. Dar Aman nu se grăbește, este concentrat sută la sută pe propria mea plăcere. Mi-ar plăcea să-i pot face și eu asta lui, să-l satisfac așa cum face el cu mine, însă îmi este rușine, și trebuie să recunosc că habar nu am cum să sărut în felul ăsta. Mi-ar plăcea să mă învețe într-o zi. Să-mi explice pas cu pas, în timp ce eu pun în aplicare.

           Sunt scoasă din gândurile mele când mă mușcă ușor de sfârc, trimițându-mi prin tot trupul niște curenți de plăcere care mă fac să scot un sunet înfundat. Îl trag de față cu blândețe și încep să-i sărut buzele fierbinți cu sălbăticie. Nu m-aș opri niciodată. Este pur și simplu perfect ce se întâmplă. Mă prinde de talie și mă pune de asupra lui, cu picioarele de o parte și de alta a taliei lui. Mă uit de sus în ochii lui albăștrii și văd dorința care se revarsă din ei. Mă dorește. Atunci când mă pătrunde îmi las capul pe spate. Plăcerea năvălește în mine, ca un curcubeu. Mișcările de du-te - vino ne face să gemem amândoi, sunetele plăcerii îmbinându-se în dormitorul lui, care a devenit lăcașul dorințelor noastre.

                                ********  

           Ce părea a fi o zi liniștită în care îmi petrec timpul cu Aman, a devenit o zi mai agitată, când din senin mi s-a făcut greață de la sandwiciurile pe care le-am făcut acum câteva minute. Primul instinct a fost să ignor acest lucru pentru că Aman este lângă mine și mânâncă cu poftă. Inima a început sa-mi bată cu putere, panicată. Dacă sunt...

          Nu, îmi repet în gând ca și cum dacă m-aș convinge pe mine de acest lucru atunci ar deveni realitate. Era doar un mic simtom din multe altele pe care ar fi trebuit să le am. Ieri ar fi trebuit să-mi vină menstroația, dar faptul că mi-a întârziat nu este atât de grav pentru că nu ar fi prima oară.

           ―Ești bine? mă  întreabă el îngrijorat. Te-ai albit la față.

Orice, dar să nu bănuiască și el ceva. Mi-ar distruge viața. 

           ―Sunt bine, ii răspunde zâmbind, încercând să mă  înveselesc. Mai trebuia ceva la sandwici?

El neagă din cap și mă sărută scurt pe buze.

           ―Este perfect, așa ca tine.

Chicotesc amuzantă de faptul că mă aseamănă cu un sandwici cu șuncă și cașcaval.

         Oricât încerc să ignor această teamă,  gândul mă poartă la ce este important în momentul de față. M-am așteptat tot timpul să se întâmple asta, și cred că și Aman s-a așteptat. A fost un risc pe care mi l-am asumat pentru a putea merge acasă. Aman nu a fost de acord încă de la început cu metodele contraceptive.  Probabil că asta își dorea, în felul acesta ar fi putut să mă țină lângă el. Simt cum toate visele mele să năruie de la doar o simplă bănuială. Orice ar fi, el nu trebuie să afle.

"Nu are rost să mă consum, poate este doar o coincidență" îmi spun, încurajatoare.

         ―...și m-am gândit să mă rostogolesc pe jos și să latru ca un cățel amorez, îmi spune el.

        ―Aha, îi răspund, gândindu-mă că dacă chiar aș fi însărcinată viața mea s-ar transforma într-un dezastru mai mare decât este acum.

        ―Acum sunt sigur că ai pățit ceva, rostește el amuzat.

      Abia atunci îmi dau seama ce a spus. Chicotesc și îi trag o palmă peste umăr. Trebuie să încetez să mă gândesc la asta. Voi aștepta câteva zile și abia apoi voi reveni la grijile astea. Poate până atunci îmi vine menstruația.

        ―Nu am pățit nimic, doar că m-am plictisit să stau în casă. Spun supărată.

Pe fața lui se citește vina.

       ―Ok, atunci maine mergem la plimbare, unde vrei tu. Rania, te iubesc atât de mult!

       ―Și eu te iubesc, Aman! spun rușinată, băgându-mi capul în pieptul lui gol și musculos.

       ―Dacă aș putea să dau timpul înapoi, te-aș fi ales doar pe tine. Îmi pare atat de rău că nu te-am cunoscut mai repede.

       ―Și mie îmi pare atat de rău...

Oare o fi prea târziu pentru noi?

       Zâmbesc tristă  și îl îmbrățișez cu drag. O lacrimă rătăcită mi se prelinge pe obraz.
    
      Iau o gură din sandwici pentru a nu-l face să intre la bănuieli. Mâine dacă voi prinde ocazia voi cumpăra un test de sarcină, și am să mă rog toată noaptea să fie negativ.

Voi ce vă rugați? Să fie însărcinată sau nu? 🤔😅

Știu ca este scurt, mai scurt ca de obicei, dar am spus să vă ofer ceva, oricât de mic. Mâine postez, cel puțin voi încerca.