Acum că hainele de pe mine sunt aruncate pe jos simt cum mâinile lui mă prind de talie. Îmi este rușine de poziția pe care m-a îndemnat să o iau, dar trebuie să recunosc că ma excită la maxim. Sunt în patru labe pe pat, iar el mă penetrează de la spate, adânc și foarte puțin dureros. Simt cum interiorul meu se zbate pentru a ajunge la extazul suprem, se zbate pentru un orgasm de mult dorit. Gemetele noastre se aud puțin cam tare în dormitor, dar eu cel puțin, nu mă pot opri. Este atât de bine să-l simt în mine. Se aplecă și îmi prinde un sân în mână fără să-și oprească mișcările și toate simțurile mele se încoardă. Nu știu cât timp durează totul, dar cand terminăm suntem amândoi transpirați. Ne lăsăm să cădem pe pat și așteptăm să ni se calmeze respirațile. Mă simt ca și cum aș fi alergat la maraton. Îl văd cu coada ochiului cum zâmbește satisfăcut.
―Nu vei regreta, Rania! Voi face tot posibilul să te fac fericită. Ce spui să mergem astăzi la cumpărături?
Să ies din casă din nou? Sună atât de bine, mai ales dacă vom merge doar noi doi.
―Bine, spun pentru a ascunde din entuziasmul meu. Și cine mai vine?
El mă strânge de mână în timp ce mă privește în ochi.
―Noi doi, doar atât. Trebuie să merg la birou, dar la cinci sunt acasă. Să fii gata!
Aprob din cap și îl las să mă sărute. Se ridică de lângă mine cu pași siguri, fără să simtă nici un pic de jenă că este dezbracat. Are atâta încredere în propria lui persoana încât mă uimește. Eu încerc să-mi ascund părțile intime chiar dacă este logic că le cunoaște deja, dar mă simt jenată. El însă nu are nici o problemă. Își alege un costum din dulap și după ce îmi zâmbește o dată dispare în baia lui proprie. Mă ridic din pat și după ce mă îmbrac cu hainele cu care am venit dau să ies din dormitor. Dar atunci bate cineva la ușă. Mă opresc în loc simțind cum încremenesc. Oare cine o fi? Mă simt foarte agitată. Îmi fac curaj și deschid ușa. În fața ușii este Isra care rămâne cu gura căscată când mă vede. Face o față ca și cum aș plesni-o. Oftez în sinea mea. Aș fi preferat să nu mă vadă nimeni aici.
―Aman este aici? mă întreabă uitându-se pe lângă mine. Trebuie să vorbesc cu el...
Mă foiesc jenată.
―Este la baie, mai înainte a intrat. Eu tocmai plecam.
Ies din dormitor și închid ușa după mine. Între noi două se simte o tensiune ciudată pe care nu am mai simțit-o până acum. Îmi aduc aminte ce am auzit pe hol azi noapte. Oare își încalcă principiul lor și devin geloase pe mine?
―Bine, voi vorbi cu el mai încolo. Micul dejun este gata în jumătate de oră, Rania.
Îmi întoarce spatele și pleacă cu pași apăsați. Am uitat complet de micul dejun. M-am lăsat cuprinsă de timpul petrecut cu Aman și am uitat de această responsabilitate.
***
Este ora patru, doar o oră până când va veni Aman așa că încep să mă pregătesc. La micul dejun nu l-am mai văzut pentru că a plecat mai repede pentru a-și termina treaba până la cinci.
―Trebuie sa te opui oricărui sentiment, îmi spun cu voce tare. Trebuie să îmi pun un scut în jurul inimii. Dacă reușesc asta timp de o lună voi fi liberă.
Mă uit în șifonier și după ce mă gândesc câteva minute aleg să port o rochie crem, cu mâneci mulate și cu pietricele la baza gâtului. Îmi piaptăn părul și îl las pe spate, peste el îmi pun un voal fin de aceiași culoare ca rochia și pe față îmi pun ceva mult mai transparent. Nu m-am machiat mult, doar cât să îmi scot puțin ochii albastri în evidență.
La cinci fără zece minute sunt gata așa că cobor la parter petru a-l aștepta. Mă uit la televizor și nici nu îmi dau seama că Aman a venit acasă, doar dintr-o dată mă trezesc cu el în spatele meu. Mă sărută pe gât făcându-mă să mă uit în jur speriată că l-a văzut cineva.
―Arăți minunat, Rania! îmi șoptește el.
Sunt sigură că obrajii m-ar fi dat din nou de gol dacă nu aș avea chestia asta pe față. Mă rușinez mult prea des în preajma lui.
―Mulțumesc! Mergem sau mai ai ceva de făcut înainte?
Deschide gura să vorbească, dar atenția ne este atrasă de Isra care coboară scările îmbrăcată de oraș. Ne încruntăm în același timp.
―Ah, Aman, mă bucur că ai venit. Am vrut să te anunț mai devreme, dar nu ai venit la micul dejun, îi spune Isra ajungând la baza scărilor.
―Ce să mă anunți?
―Astăzi am programare la ginecolog și te rog să vi cu mine.
Îmi vine să râd de situație. Amândouă ne uităm la Aman așteptând să aleagă ce va face mai departe. Să aleagă dintre noi două. Tensiunea crește. Știu că Isra face asta intenționat și asta mă enervează la maxim.
―Isra, deja mi-am facut planuri cu Rania. Mergem mâine.
Mă simt ușurată că nu mă dă la o parte, dar se pare că Isra nu are de gând să se oprească aici.
―Astăzi am programarea, te rog Aman! spune ea. Înțeleg că ți-ai făcut planuri, dar totuși este vorba de copilul tău.
Încearcă să-i atingă o coardă sensibilă. Mă simt vinovată de aceste gânduri, dar ceva îmi spune că am dreptate. Poate că discuția dintre ea și Fathia pe care am auzit-o. Aman ne privește pe rând încercând să înțeleagă ce trebuie să facă. Sper că nu va lua decizia greșită.
Noapte buna! 😍😍😍 Cum vi se pare capitolul?
CITEȘTI
Lacătul dragostei
Romance" Lacatul dragostei" prezintă o iubire care la început părea imposibilă. Acțiunea se petrece în Arabia. Rania are 18 ani, tatăl ei este musulman, iar mama ei a fost englezoaică. Ea a locuit cu mama ei în Anglia încă de la vârsta de doi ani, când păr...
