Lacătul dragostei

Capitolul 30

Mă închid în dormitorul meu cu inima bătându-mi nebunește și mă prăbușesc pe pat. Nu-mi vine încă să cred că am făcut asta. Am împins-o pe Fathia în iarbă și am făcut-o și proastă. Zâmbesc mândră de mine, dar îngrijorată de ceea ce va spune Aman. Cred că acum îmi va demonstra care dintre noi două este importantă pentru el.

Nerăbdarea mea de a veni Aman este atât de copleșitoare încât îmi găsesc tot felul de ocupați. Mă pun să-mi împachetez din lucruri. Hainele le voi lăsa aici, imediat ce mă voi caza la hotel voi merge la cumpărături să-mi cumpăr haine potrivite. Deodată, în timp ce îmi așezam în geamantan machiajurile, bate cineva la ușă.

―Sper că nu a venit Fathia sau Ferida, spun, în timp ce merg spre ușă. Dacă vor să se certe...

Deschid ușa și răsuflu ușurată când o văd pe Aisha zâmbind. Îi fac loc să intre după o mică ezitare.

―Am văzut de la fereastră cea mai frumoasă scenă! exclamă Aisha râzând în hohote. Cum a căzut...a fost fenomenal!

Râsul este molipsitor, așa că nu mă pot abține să nu izbucnesc într-un râs sincer, cum rar mi se întâmplă.

―Chiar m-a enervat, astfel nu-mi ieșeam din fire.

―Mă mir că te-ai abținut atât de mult timp. Ah, văd că te pregătești de plecare, îmi spune, iar în vocea ei se poate simți puțină amărăciune.

―Da, trebuie să mă pregătesc încet, încet. Îmi va fi dor de tine! îi mărturisesc sinceră.

Când voi pleca îmi va lipsi doar Aman, Aisha și mătușa mea. Pe restul îmi doresc să-i uit și să nu-i mai văd vreodată în fața ochilor. Nu-i urăsc, însă îi disprețuiesc. Mi-au distrus viața, sau pur și simplu s-au uitat cu satisfacție la nefericirea mea.

―Și mie îmi va fi dor de tine! îmi spune la rândul ei, apropindu-se și strâgându-mă în brațe.

Zâmbesc și închid ochii încercând să memorez acest moment. Doar ea a fost aici să-mi ridice moralul atunci când am avut nevoie și când nu m-am înțeles nici cu Aman. Mi-a fost dragă încă de la început.

Ne petrecem jumătate de oră împreună, eu stând pe covor și împachetând, iar ea pe pat. Mi-a cerut să-i povestesc ce planuri am când voi ajunge în țara mea, iar mie mi-a făcut plăcere să-i povestesc pentru că în felul ăsta am reușit să-mi notez în minte ce am de făcut. Tristețea mea crește ștind că planurile mele nu-l includ și pe tatăl copilului meu.

Îmi revin din profunzimea gândurilor când aud ușa deschizându-se dintr-o dată, iar când mă uit în sus îl văd pe Aman intrând cu o expresie pe care o nu reușesc să o citesc în cele două secunde în care se uită în ochii mei. Mă ridic în picioare în timp ce el îi face un semn lui Aisha, iar aceasta se ridică și după ce mă privește o clipă, părăsește dormitorul.

―Ce s-a întâmplat astăzi? mă întreabă el, începând să-și desfacă nasturii tunicii negre.

Ridic din umeri.

―Tu ce ai auzit că s-a întâmplat? întreb curioasă să aflu ce a inventat cele trei.

―M-a sunat mama disperată că ai fost agresivă cu Fathia, a trebuit să plec din mijlocul ședinței.

Vocea lui este total nemulțumită, dar de data asta și dacă mă va musta nu voi regreta ce am făcut. Singurul regret a fost că am înghițit atât de multe în tot timpul ăsta.

―Ea a început, este tot ce spun.

Își fixează privirea pe bagaj și o strafulgerare de durere îi traversează chipul. Simt o strângere de inimă și mă blestem că nu am așteptat până în ultima zi să mă pregătesc. Acum acest bagaj va fi mereu aici să ne amintească că curând nu vom mai fi împreună.

―Ce s-a întâmplat de fapt? mă întreabă așezandu-se pe pat și făcându-mi semn cu mâna să mă așez în poala lui.

O fac fără să ezit, dorindu-mi să fiu cât mai aproape de el. Mă înfior când îi simt sărutul pe tâmplă, care coboară încet, mângâindu-mi obrazul cu buzele. Închid ochii lăsându-mă răsfățată de el.

―Spune-mi! îmi șoptește el la ureche, apoi mă mușcă blând de ea, provocându-mă să scot un geamăt scurt.

―Ce să spun?

Mintea îmi este vraiște de la sărutările pătimașe pe care mi le așterne pe gât, tot ce pot să fac este sa îmi dau capul pe spate, oferindu-i mai mult loc de explorat.

―Cât de rea ai fost astăzi?

―Foarte rea.

―Îhm. Nu ai fost niciodată cuminte.

Chicotesc când mă lasă pe spate și se pune deasupra mea, începând să mă dezbrace. Îmi scoate rochia și se apleacă, înfigându-și dinții în gâtul meu. Îl împing la rândul meu pe spate și mă pun deasupra lui. Îi dau tunica jos, iar apoi încep cu mișcări lente și blânde să-i sărut pieptul puternic.

Respirația lui este accelerată, dar mâna lui este neobosită. O plimbă pe sânii mei, mângâindu-i, provocându-mi plăcere.

Îmi va fi dor de aceste momente în care mă simt atât de iubită, așa că acum, în ultimele zile, voi profita de toată dragostea lui. Îl voi iubi pentru o viață întreagă, iar atunci când nu îl voi mai avea, va fi în inima mea. Nu cred că voi fi vreodată în stare să-l uit și adevărul este că nici nu-mi doresc.

_____________________________________________

Nu am avut timp de un capitol mai lung, din pacate. Postez și mâine unul. Va astept parerea 💙💙