Tu? Din nou?!

XII

DJ POV

Muzica rasuna din plin in boxe iar atmonsfera era incendiara. Nu ma asteptam ca seara inaugurarii sa aiba atat de mult  succes, dar se pare ca locuitorii Seulului sunt mai plini de viata noaptea tarziu, iar ziua revin la viata lor lipsita de orice urma de adrenalina. O gramada de lume se inghesuia pe ringul de dans iar alta multime statea afara, in speranta ca poate vor prinde un loc in cel mai nou club de fite, "Devil's Heaven". Ce oximoron, nu? Adica e ascunzatoarea Diavolului si Raiul pentru cei ce vor sa se simta ca atare cu ajutorul unor pastile sau prafuri. Nu judec oamenii care vor sa evedeze de realitate si in primul rand nu ii judec pe cei care le ofera aceasta solutie celor slabi de inger.

Trebuie sa recunosc ca Kwon m-a surprins si pe mine la cat a investit in clubul acesta. Totul era perfect si cu bun gust. Inainte, din exterior parea doar un fost sediu de corporatisti, un bloc de 2 etaje, jerpelit si cu peretii de beton scrijeliti, dar cu putina imaginatie si o caruta de bani necurati, dintr-un bloc a devenit o cladire impunatoare cu pereti de marmura neagra. Cand usile de marmura se inchid in spatele tau, esti surprins de un hol lung ce are pe fiecare perete cateva tablouri moderniste despre chinurile societatii autohtone in care traim. Toata incaperea e iluminata de sute de tuburi de neon in culori vibrante, lumina suficient de puternica care sa te conduca exact unde vrei sa ajungi, si anume in clubul propriu-zis. Zeci de canapele din piele alba sunt imprastiate si separate fiecare de un perete subtire de sticla, cat sa ai parte de ceva intimitate. Impartirea clubului e simpla. Avem parterul cu barul si ringul de dans pentru cei ce vor doar sa se distreze, fara sa ajunga in Rai, personal ii spun camera de asteptare a lui Dumnezeu.

Etajul intai este destinat celor ce vor sa ajunga in Rai si sectorul VIP, iar ultimul etaj este ascunzatoarea Diavolului sau mai precis unde se fac adevaratele afaceri. Subsolul e aranjat ca un simplu laborator artizanal si mai prezinta doua incaperi. Una este dotata ca un salon VIP de spital, in caz ca lucrurile nu merg cum speram si cineva ajunge ranit intr-o misiune, ceea ce ne duce la incaperea numarul doi si anume o mini-sala de operatii, pentru interventii chirurgicale in caz de impuscatura sau injunghieri, cazurile preferate  ale lui Mark.

Apropo de locatie, probabil va intrebati unde ma ascund dupa reprezentatia incendiara, nu sunt nici la etajul I, nici la al II-lea, in niciun caz la subsol, ci in spatele barului, jucandu-mi perfect rolul de manager pentru seara aceasta.

- Nu ma asteptam sa fie atata lume, spune Duk-Shik fascinat  si ii zambesc. Cred ca o sa aveti nevoie de inca cativa barmani ...

- Un Manhattan te rog, spune un tip imbracat intr-o camasa de un puternic albastru inchis, sa fie foarte sec, continua acesta pe acelasi ton sarmant.

- Asa sa fie, spune degajat si incepe sa desfaca sticla de whiskey. Toarna lent in shaker, dupa adauga vermutul si cateva cuburi de gheata.

Tipul ma privea patrunzator si decid sa evit contactul vizual. Ma intorc cu privirea la Duk-Shik care  turna bautura obtinuta intr-un pahar ce avea 2 cuburi de gheata. Ii impinge paharul politicos si acesta continua sa ma masoare din priviri, de parca eram un obiect de muzeu iar el era la expozitia preferata.

- Si numarul ei? il intreaba si imi dau ochii peste la auzul replicii sale. Nu am putut sa nu imi iau ochii de la ea tot acest timp.

- Cum preferi nota, pe fruntea ta sau indesata in partea din spate? ii raspunde Duk-Shik ferm cu o alta intrebare si tipul il priveste surprins. Il privesc pe Duk-Shik uimita iar privirea sa putea cu usurinta sa il taie pe barbat in doua. Unde e baiatul ce acum cateva minute era cu zambetul pana la urechi?

- Duk-Shik, spun pe jumatate surprinsa de atitudinea sa si ma apropiu de client. Imi cer scuze, dar nu suntem acel gen de club, spun respectuoasa si barbatul ma prinde de incheietura mainii drepte.