Tu? Din nou?!

XXXVIII

DJ POV

Zambesc slab in oglinda, dar ma opresc cand imi zaresc reflexia.

- Idiotul de Kwon chiar a stiut sa ma infrumuseteze, zic si imi ating usor obrazul stang care isi schimba culorea de pe o zi pe alta din violet intens la nuante oribile de galben-verzui.
Cu degete tremurande imi ridic usor tricoul si ma opresc cu el la nivelul taliei cand zaresc vanataile de pe abdomen. Imi dau jos tricoul si ma privesc in oglinda trasand conturul fiecaruia, strangand pielea din jurul ei. Imi duc mainile in jurul gatului si mi le potrivesc precum Kwon in aceea seara, reamintindu-mi pentru a nu stiu cata oara, forta cu care degetele sale incercau sa imi franga gatul, sa ma lase fara aer. 

Deschid ochii speriata si realizez ca el nu e aici ca sa mai imi faca rau, dar privirea mea cade pe sutura executata de Mark si imi trec degetele peste ea. Imi opresc degetul aratator peste rana si aplic o presiune usoara pana cand sunt trezita de durere si de faptul ca unghia mea se agatase in firele de sutura.

- La naiba, spun si dau drumul mai tare la apa cand vad ca din rana incepe sa curga incet un firicel rosu. Deschid micul dulapior de sub chiuveta si incep sa caut o trusa de prim ajutor sau orice material cu care sa apas peste rana. Gasesc trusa si o deschid repezita. Scot o compresa dintr-un mic pachet ermetic si o apas, putand simtind cu adevarat durerea. Cu mana libera caut prin cutie pastile, dar nu gasesc nimic care sa ma incante. Ma uit retinuta la usa amintindu-mi ca Jin va fi dezamagit daca as incepe sa scotocesc prin casa dupa calmante.

"Dar te doare, imi pot auzi vocea interioara, nu Jin a fost lovit in nenumarate randuri, continua aceasta sa argumenteze. Si in plus daca nu stie, nu o sa il afecteze, spune si ma privesc in oglinda. A spus ca te ajuta cu dependenta, dar acum chiar ai nevoie de una, continua acea voce precum o banda stricata ".

Imi iau tricoul din nou pe mine si apas inca cu mana varfurile degetelor mainii stangi peste tricou. Deschid usor usa si ma indrept tiptil spre dormitor. Intru in camera si nu pierd nicio secunda contactul cu Jin care era pierdut in lumea viselor. Zaresc pe noptiera de langa el flacoanele cu pastile si pe varfurile degetelor ma apropiu de Jin. 

" Teoretic le-a lasat la vedere stiind ca ai o problema cu pastilele, deci e si vina lui".  

Incerc sa argumentez in mintea mea si imi scutur capul rapid ca sa pun stop gandurilor mele. Iau flaconul cu mana dreapta si renunt la a-mi mai apasa compresa cu mana stanga. Deschid flaconul si imi pun o pastila in palma dreapta, studiind-o cu atentie. Iau o pastila si o tin strans intre policele si aratatorul mainii drepte. O duc rapid in gura, inghitind-o si imi las capul pe spate, pentru a face pasajul pastilei mai usor.

-E totul in regula? aud glasul lui Jin si ma intorc speriata priviindu-l. 

- Imi pare rau, reusesc sa spun rusinata si las flaconul pe noptiera. Am vrut sa fac un dus si mi-am agatat firul suturii, incerc sa spun si simt cu tricoul mi s-a lipit de umarul stang. Jin isi mareste ochii la cum o mica pata deteriora tricoul sau alb si se ridica in capul oaselor. Ma doare tot corpul, spun si incep sa plang incontrolabil, ducandu-mi mainile la gura pentru a-mi inabusi suspinele.

- E in regula, spune acesta si incearca sa ma ia in brate, dar ma ridic de pe marginea patului inainte sa o faca. Esti ranita, lasa-ma sa te ajut ...

- Vreau sa te las, doar ca mi-e frica sa nu te distrug si pe tine in acest proces, spun si aproape raman fara aer cand toata criza mea de plans se agraveaza. Am fugit de tine in tot acest timp ca sa te stiu in siguranta, ca sa ai o cariera de succes  si acum ca am reaparut in viata ta totul se duce de rapa, continui sa spun si incerc sa imi controlez respiratiile.

- DJ, respira ... imi spune acesta si se ridica din pat. Uite, urmeaza-ma, imi spune si imi ia mainile intr-ale sale. Ma uit la el cum inspira si expira profund si incerc sa ii iau exemplul. Asa, incet, ma instruieste Jin si imi sterge lacrimile de pe obraji.