XVI

18 5 11
                                    

DJ POV

Imi vars toata energia negativa pe sacul de box aflat in fata mea. Inspir adanc si inchid ochii, dar mintea mea ca de obicei adora sa ma chinuiasca si in seara aceasta, aducandu-mi fel si fel de aminitiri inapoi. Primul sarut cu Jin, prima intalnire, prima noapte impreuna, primul "te iubesc", toate revenindu-mi in minte cu o viteza fulgeratoare. Solutia sa scap din acest joc chinuitor iscusit chiar de mintea mea se afla in fata mea. Fiecare amintire primeste cate un pumn facand sacul din piele sa tresara, incercand in felul acesta sa le resping, sa nu mai iasa la suprafata. Lovesc din ce in ce mai tare si imping sacul cu amandoua mainile cand ajung la capatul puterilor. 

- Vreau sa te urasc, la naiba! tip cat ma tin plamanii si lovesc cu palmele si coatele sacul de box. Trebuie sa te urasc! spun cu lacrimi in ochi si cad in genunchi  pe podea. Trebuie, spun cu glasul frant si ma las pe spate ostenita. Imi sterg lacrimile de pe obraz si oftez adanc.

Renunt la ideea de a mai face orice alt exercitiu si cu miscari destul de lenese ma ridic de pe jos. Cu pasi inceti merg spre sticla cu apa si aproape o golesc pana la jumatate. Privirea imi cade pe ziarul de jos care avea pe prima pagina poza " compromitatoare" cum mine si Jung Kook de la intalnire.  

- Ce pot sa spun, macar mi-au prins profilul bun, nu?! spun glumeata si continui sa beau apa pana cand luminile se sting si sunt cuprinsa intr-o bezna totala. Ce naiba? spun revoltata si arunc sticla din maini, inundand cel mai probabil ziarul.

 Incerc sa imi acomodez privirea cu intunericul, dar in zadar pentru ca nu stiu unde naiba mi-am lasat telefonul. Incep sa bajbai cu mainile prin aer in speranta ca voi ajunge la intrerupatoare sau la orice altceva care sa imi dea lumina. Fac cativa pasi in fata si dintr-odata cateva mici luminite incep sa sclipeasca in coltul opus al salii de antrenament. Dupa cateva clipiri lente relizez ca acele luminite nu erau nimic altceva decat niste lumanari. Lumina lor ii contureaza trasaturile celui care imi face aceasta surpriza si pot doar sa raman blocata in loc, cum fac de fiecare data cand apare in peisaj. 

- "La multi cu sanatate, sa va de Domnul tot ce doriti, zile senine si fericire la multi ani sa traiti!" canta acesta apropiindu-se incet de mine. Inima imi bubuie atat de tare, ca sunt sigura ca acesta poate sa mi-o auda de indata ce termina de cantat melodia specifica zilelor de nastere.

Ajunge in sfarsit in fata mea si imi intinde tortul. De-abia atunci pot sa vad ce minunatie a facut. Tortul pe care-l credeam tort era doar numeroase straturi de clatite cu umplutura ceea ce pare a fi Nutella, macar intentia conteaza, nu? 

Cu o mana tinea asa-zisul tort iar in cealalta un trandafir de culoare rosu-sangeriu aranjat intr-o hartie neagra mata.

-  La multi ani, DJ! imi ureaza acesta pe un ton calduros. Haide pune-ti o dorinta, spune si impinge usor tortul in fata mea.

"Imi doresc  sa invat sa te urasc, nu sa te mai iubesc ca o fraiera". Suflu peste lumanari si il privesc trista pret de cateva secunde. As vrea sa opresc timpul si sa ramanem asa pentru totdeauna, dar din pacate fiecare si-a ales drumul si nu e momentul pentru sentimentalisme ieftine.

- Ziua mea e maine, zic scurt si sunt norocoasa ca incaperea a devenit din nou intunecata, pentru ca ochii mei rosii sigur m-ar fi dat de gol ca am plans.

- Nu prea cred, de fapt, spune si imi da tortul in maini, e 00.05 deci e ziua ta! spune victorios si aproape ma orbeste cu lumina ecranului de la telefon. Imi inchid puternic ochii si acesta isi blocheaza ecranul ramanand din nou in intuneric. Simt cum mana stanga mi-este atinsa si ma smucesc un pas in dreapta mea.

- Si vrei sa mi-o petrec in bezna? il intreb retorica si imi mut tortul intr-o mana. Fa-te util si aprinde becurile, daca tot le-ai stins! imi reiau atitudinea de gheata, toata de fatada cand ma intalnesc cu el. Aud cativa pasi alergand si dintr-o data sala se lumineaza. Chicotesc cand vad ca acesta avea inca cateva urme de machiaj pe fata sa nu mai zic de pantalonii mult prea mulati de piele care cu siguranta ca imi fac o zi de nastere cat mai minunata.

Tu? Din nou?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum