XXXVII

7 1 7
                                    

JIN POV

„Cum e? Si-a mai revenit sau e la fel ca acum 2 ore?" vad mesajul de la Mark si doar imi mut privirea instinctiv spre terasa. Ies din camera, doar in pantalonii de trennig si pasesc pe terasa. Cobor scarile lent si doar strang telefonul in mana cand ii vad corpul. Nu s-a clintit niciun centimetru fata de cand am privit-o ultima data, inainte sa fac un dus lung in speranta ca imi voi limpezi gandurile.

"E la fel" tastez inapoi si  ponderez daca sa ma apropiu de ea sau doar sa o privesc. Ma asez la cativa metri distanta si ii copiez pozitia. Ma las pe nisip si imi duc genunchii la piept, privind marea.

"Mut-o al naibii de acolo, ca o sa faca insolatie daca mai sta mult in soare. Schimba-i bandajul inainte de culcare dupa cum ti-am spus" imi tasteaza inapoi Mark si ma uit la DJ." Ai grija la medicamente, tu i le dai, nu o lasi pe ea sa isi faca dozajul". Aceasta nici nu a sesizat prezenta mea, doar isi incolaceste bratele in jurul genunchiilor si isi afunda capul, rupand astfel contactul vizual cu tot ce o inconjoara. Nu indraznesc sa o deranjez, nu inca ...

- Nu am de gand sa ma prefac ca totul e ok! spune aceasta pe un ton scazut scotandu-si castile si de-abia o aud din cauza valurilor. Ma ridic doar cat sa ma apropriu de ea si imi reiau pozitia, de data aceasta umerii nostri atingandu-se.

 Ma ridic doar cat sa ma apropriu de ea si imi reiau pozitia, de data aceasta umerii nostri atingandu-se

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Nu ti-am cerut asta, ii spun si o privesc atent. Vreau doar sa fiu langa tine, spun si aceasta isi ridica capul privindu-ma speriata.

- Sa fii langa mine? ma intreaba nervoasa si imi da dreptul la replica. Ma avant sa ii raspund, dar esuez lamentabil cand ii vad ochii inlacrimati. Izbucneste in lacrimi si isi duce mainile la ochi, incercand sa se opreasca din plans.

- Imi pare rau, zic trist si ii inconjor umerii micuti cu bratul meu drept. DJ nici nu se mai gandeste si imi indeparteaza mana violent, smucindu-se si tragandu-se mai departe. Isi duce mana la umarul stang si inchide ochii, strangand de bandaj.

- Sa nu cumva sa ma atingi, spune cu pe un ton rece.

- Am tras pentru binele tau! spun fara nici o remuscare si observ cum DJ ofteaza zgomotos. Incearca sa intelegi ca am facut-o spre binele tau!

- Binele meu? Faptul ca mi-ati inscenat disparitia fara sa imi spuneti nu e o solutie! racneste si se ridica in picioare. Cum crezi ca m-am simtit cand m-ai impuscat in brat, spune si imi arata bandajul de la bratul stang.

- Nu stiu, esti bipolara sau Kwon te-a lovit prea tare cu capul de pereti, dar DJ te-am salvat, si as mai face-o de o mie de ori, pentru ca nu vreau sa te pierd, nu as suporta gandul sa dispari din nou din viata mea! zic pe acelasi ton ca si al ei, dar nu o privesc.

- Scuteste-ma de cuvintele tale, spune sarcastica si da cu varful pantofului in nisip, murdarindu-ma. Doar scuteste-ma ... ieri imi spuneai ca vrei sa dispar din viata ta si acum zici ca nu vrei sa ma pierzi? Si zici ca eu sunt cea bipolara de aici!

- Ti-am spus tot discursul acela pentru ca eram ascultati de Kwon! ii raspund si ma ridic de pe jos. Instinctiv aceasta se da doi pasi in spate iar eu nu mai avansez, vazandu-i reactia. Sala de antrenamente chiar si cabinetul lui Mark, toate contin microfoane! Kwon a spus ca daca nu ma despart de mine, te va departa el. Am crezut ca a inghitit toata faza cu vreau sa dispari din viata mea, dar am gresit sa am incredere in el! Cand te-am vazut cum te-a batut am stiut ca trebuie sa fie ceva mai convingator, de aceea am apasat pe tragaci!

Tu? Din nou?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum