Tu? Din nou?!

XXXIV

DJ POV

Tresar cand imi aplic punga de gheata pe nas. Pentru cateva zile cu siguranta ca voi avea nasul umflat si uita-ma aici, in sala de antrenament gandindu-ma la ce s-a intamplat in seara aceasta. Vanataile de la antrenament se pot ascunde cu usurinta cu haine, dar  acum nasul din partea lui Jin, cu siguranta ca nu va trece neobservata. Uitasem cum e sa ascunzi rani facute de el ...

Nu am simtit nimic cand m-a sarutat Jung Kook, de fapt niciodata nu simteam ceva cand ne sarutam. Inima mea nu a inceput sa-mi bata mai tare, stomacul nu mi s-a facut ghem, nu am simt acel ceva care sa ma dea pe spate, care sa imi faca corpul sa tremure, sa doreasca mai mult. Buzele mele raspund din pacate unor singure buze. De cand eram mica imi doream sa stiu cum e sa fi indragostita, cum e sa iti gasesti acel suflet pereche. Am crezut si mi-am dat seama ca nu exista asa ceva, eram convinsa ca nu exista asa ceva, undeva mi-am pierdut interesul in a-mi mai cauta acel suflet pereche, pana l-am intalnit pe el, ah da, vesnicul cliseu, cu nu cred in iubire pana cand intalnesti acea persoana. Cand l-am intalnit pe Jin, cand ne-am sarutat pentru prima oara credeam ca, probabil pentru ca nu am mai fost sarutata, o senzatie ciudata pune stapanire pe stomacul meu, acei fluturi in stomac de care toata lumea povestete. Am gandit ca este adrenalina sau faptul ca mi-era foame, dar s-a dovedit ca era fals. Banuiesc ca atunci cand intalnesti acea persoana care la fiecare sarut iti trezeste aceasi senzatie ca la primul sarut, care la fiecare atingere, oricare ar fi ea, iti face corpul sa se electrizeze si sa pluteasca, care oricat de mult ai incerca sa stai departe tot ajunge in fata ta, e acel suflet pereche de care vorbeste lumea.

Ce se intampla atunci cand indiferent cat de mult ati incerca sa faca sa functioneze relatia, deveniti din ce in ce mai precauti unul in jurul celuilalt, mergeti pe varfurile degetelor ca sa nu va raniti, dar acest lucru doar va retine de la adevarata voastra fata. Stiti de ce nu au functionat lucrurile prima data si acum le evitati, nu rezolvati problema, pentru ca uneori cel mai usor in a rezolva o problema e sa o eviti, si sa o eviti, pana cand unul dintre voi va uita de ea. Ceva trebuie sa se schimbe, nu avansati, de fapt acel sentiment, fior, ce il simteati, se transforma intr-un sentiment strain si din nou se produce ruptura, de data aceasta mai mare. Nu mai puteti evita, e vizibila, in fata voastra, si e decizia voastra de a fi voi impreuna contra problemei sau pur si simplu renuntati, renuntati sa mai salvati acel sentiment ce va tinea alta data impreuna, renuntati la orice tentativa de resuscitare si va declarati pacientul mort cum s-ar zice. E timpul sa o luati pe drumuri separate sau cel putin asta credeti, dar vedeti voi, destinului cand vede ca lucrurile nu ii ies conform planului, tot ii aduce pe acei doi impreuna, fata in fata. Toate amintirile, toate momentele cu bune cu rele, sunt cantarite intr-o balanta. Uneori amintirile rele, pline de tristete, certuri, dezamagiri, sunt mai grele decat cele frumoase, si astfel balanta se inclina spre mai multa suferinta si durere. De ce sunt doi oameni pusi in aceasta situatie de nenumarate ori? De ce destinului ii place acest joc crud? De ce tot ii aduce pe acei doi oameni impreuna, cand cei doi nu mai stiu cum sa salveze tot ce au avut odata. Destinul ar trebui sa inteleaga ca uneori niciun motiv sa mai ramai intr-o relatie, e un motiv bun sa pleci si pui capat acelei povesti de dragoste.

Imi mut privirea spre usa cand o aud deschizandu-se si imi iau gheata de pe nas. Vreau sa ma ridic de pe canapea, vreau sa ii adresez atat de multe intrebari, vreau sa pun capat la tot jocul acesta, vreau sa stiu ce se intampla, vreau pentru ultima data sa gasesc acel nenorocit de motiv pentru care tot stau in jurul lui si nu plec. Se aseaza sub privirile mele la capatul opus canapelei si isi impreuneaza degetele, sprijinindu-si coatele pe genunchi.

- Ai de gand sa spui ceva? il intreb rupand linistea. Il aud oftand si vad cum isi trece mainile prin par,  dezordonandu-l.

- As mai avea ceva? ma intreaba si el la randul lui, e clar deja prevad o cearta la capatul tunelului.