Tu? Din nou?!

III

DJ POV

 Ma foiesc in pat incercand sa imi gasesc stare, dar visul in care eram ancorata avea de mult timp pusa stapanire pe mine. Un vis care parea mai mult o amintire distanta ce am incercat sa o tin ascunsa spre prorpiul meu bine.

" Parca am stabilit ca mergem acasa impreuna? ma intreaba Jin pe un ton irascibil si isi inclesteaza pumnii. Stii ca nu imi place cand schimbi planurile! spune si ma prinde de incheietura mainii stangi"

" Pai mai am de repetat coregrafia pentru un reality show asa ca nu am de gand sa plec pana cand nu sunt multumita de cum imi iese! raspund cu aceeasi ton si ma uit la mainile noastre. Jin imi strange incheietura din ce in ce mai tare si nu da semne sa renunte prea curand."

" Mergem acasa! spune categoric si ma trage in spre el. M-am saturat sa stai pana la ore tarzii in agentie cu Jung Kook " spune si ii vad intreaga privire schimbandu-se.

" Despre asta e vorba?! Doamne, Jin, scuteste-ma de gelozia ta! spun si trag de mana mea, dar atunci cand trag acesta imi da drumul si simt cum treapta ce o aveam sub picioare dispare, lasandu-ma sa ma rostogolesc arpoape un etaj pe scari"

" DJ! aud glasul panicat al lui Jin si intreaga privire imi devine incetosata, doar glasul sau rasunand in amintirile mele"

- De ce mi-ai dat drumul?! tip si ma ridic in capul oaselor. Imi duc degetele tremurande la frunte si imi indepartez firele de par lipite din cauza micilor picuri de sudoare. Incerc sa imi calmez respiratiile, dar in zadar, totul parea mult prea real, mult prea familiar. Incerc sa ma ridic din pat, dar ceva sau mai precis cineva ma tinea strans de incheietura mainii stangi.

- Neata si tie, spun si incerc sa ii indepartez degetele, dar acesta nu voia sa renunte prea devreme.

- Acelasi vis? ma intreaba acesta mormaind si incearca sa deschida ochii. Dau din cap in semn afirmativ si parca stransoarea lui se lasa, acum impletindu-ne degetele. 

- A parut mult, mult mai real, de data aceasta, zic cu glasul stins si imi indepartez mana din a lui. Ma ridic din pat si merg alene sa deschid geamul, examinata de privirile colegului meu de pat din ultima saptamana. Ca si cum s-ar fi intamplat, ma intelegi? il intreb pe Jung Kook si acesta ma priveste nedumerit.  Simt ca e doar o chestiune de timp pana cand ma va gasi, zic retinuta si ma joc cu draperiile.

- Sa nu indraznesti, spune acesta cand ma vede ca vreau sa trag draperiile. DJ, sa nu... incearca acesta sa spuna, dar nu apuca deoarece intreaga camera este inundata de razele soarelui iar el se ascunde sub plapuma.

- Scuze, Jung Kook, dar daca eu ma trezesc si tu o faci, spun si trag de un colt al plapumei. Serios acum, de o saptamana imi stai pe cap, spun continuand sa trag, dar Jung Kook nu renunta nici in ruptul capului.

- Mai lasa-ma sa stau, spune acesta pe un ton copilaros, si asa trebuie sa ma intorc in Seul peste cateva zile, continua si las de plapuma. 

- Cand? il intreb si acesta isi renunta la plapuma. 

- Peste doua zile, ieri am aflat ca trebuie sa ma intorc deoarece Kwon oficial vrea sa reinceapa distributia drogurilor cu ajutorul trupei, spune si da plapuma la o parte sa ajunga in capatul patului unde sunt eu.

- Si cand aveai de gand sa imi spui? il intreb si acesta isi lasa capul pe spate. Aveai de gand sa imi spui sau dispareai din senin? 

- Aveam de gand sa iti spun, riposteaza acesta, ba chiar am vrut sa te conving sa te intorci cu mine, adauga si clipeste lent asteptand reactia mea. Vreau sa lucrezi cu mine ... spune acesta intr-un final si ma ridic de pe pat.

- Ai stat o luna cu mine in Jeju ca sa ma convingi sa lucrez pentru Kwon? il intreb aproape tipand. Esti asa un... doresc sa il jignesc, dar sunt intrerupta de un Mark deloc nerabdator ce intra peste noi.