Tu? Din nou?!

XXXV

* Atentie capitol ce contine descrise scene de violenta domestica!

Daca nu sunteti confortabili cu acest tip de scene nu cititi acest capitol !*

DJ POV

Stau si il privesc. Nici nu indraznesc sa il poftesc inauntru. Picioarele imi sunt lipite de parchet, de frica a ceea ce se putea intampla. El sta si ma priveste furios in dreptul pragului. Stiu ca nu trebuia sa fac ceea ce am facut acum cateva ore, dar doar asa a mai ramas o farama de umanitate in corpul acesta. Niciunul dintre noi nu spune nimic, tacerea domina pe holul blocului. Pot sa ii simt privirea scanandu-ma din cap pana picioare, incercand sa imi ghiceasca gandurile din moment ce imi pastram expresia rece. Imi aplec privirea intalnind parchetul, dar sunt trezita la realitate cand acesta loveste usa cu pumnul, zgomotul rezonand in tot holul etajului.

- Poti sa stiu ce a fost in capul tau acolo? rupe acesta linistea dintre noi, urland la mine. Aproape te-ai indoit de deciziile lui RM! continua acesta pe acelasi ton strident si doar ma dau instinctiv in spate, lasandu-l  indirect sa intre in apartament.

- Aproape? ii raspund si il privesc cu ura. Nu stiu cum gandesti, zic si trantesc usa.

- Atata timp cat esti sub comanda mea, faci ce iti spunem eu si RM! spune autoritar si imi inchid ochii in speranta ca ma voi calma.

- Partea aia am priceput-o, dar sa ii torn pe cei de la Monsta X la politie pentru ca mie nu imi convine ca au castigat, nu imi scrie in fisa postului! zic aproape ridicand tonul la el.

- DJ daca eu iti zic sa sari, o faci, nu imi stirbesti autoritatea in fata celorlalti! spune acesta si isi da jos sacoul, aruncandu-l pe canapea.

- Imi pare rau ca te-am facut sa pici prost in fata echipei, dar in viata trebuie sa stii cand ai pierdut si noi, chiar daca ei nu au respectat regulamentul, am pierdut. Nu trebuia sa cerem o a doua sansa cand stim ca suntem mai buni si le putem lua alte afaceri, Kwon, fii rezonabil! ii cer si doar imi las bratele sa imi cada pe langa corp in semn de iritare.

- Acum te-ai decis sa pari busola morala? Tocmai acum? ma intreaba si se apropie periculos de mine. Tu nu esti asa... continua si imi prinde fata in palmele sale putin reci. Imi las capul intr-o parte, dar acesta ma trage mai aproape de el, nasurile noastre atingandu-se.

- Intotdeauna am fost, doar ca tu nu ai vazut asta! ii spun si ma departez putin. Ti-ai dorit numai planurile mele, te-ai folosit de mine doar pentru afacerile tale! ii reprosez si acesta imi mangaie obrazul sa ma calmez.

- Si incepi sa ma dezamagesti, DJ ... nu am nevoie de o persoana slaba in echipa mea. Asa ca ai face bine sa iti revii! ma ameninta acesta si doar imi loveste usor obrazul.

- Ca altfel ce? il intreb curioasa si ii indepartez mana de pe obrazul meu.

- Ca altfel Kim Seok Jin si intreaga trupa vor fii stiri pe primele pagini ale tuturor ziarelor de scandal! spune scurt si un ranjet i se formeaza pe fata. 

- Asta inseamna sinucidere curata si o stim ambii, ii raspund pe un ton arogant si incerc sa par un sfert de sigura pe mine cat era el. Nu poti sa renunti la baieti, e ca si cum ti-ai demasca intreaga organizatie ...

- Scumpo, eu am un pilot de zbor la numere rapide, imi marturiseste acesta nonsalant, pot sa dau pontul politiei si sa fiu in urmatoarele 20 de minute deasupra Seulului indreptandu-ma spre o insula nestiuta de nimeni din arhipeleagul filipinez.

- Ti-ai trada cel mai bun prieten, spun clar si raspicat sa ma auda, dar fata acestuia nu schiteaza nici cea mai mica tresarire. 

- El a fost cel care m-a tradat primul cand s-a indragostit de tine, cand a decis ca siguranta ta e mai presus de o afacere, adauga si il privesc reticenta. Ambii sunteti inceputul si sfarsitul celuilalt si nu imi permit ca afacerile sa imi fie stricate pentru ca va iubiti! spune pe un ton plin de ura si realizez adevarata problema.