Tu? Din nou?!

02.07.2017

DJ POV
Ora 08.23, dimineata din ziua plecarii din vila BTS.

Aud stropii de ploaie cum se ciocnesc violent de geam. Afara e frig ... si in camera mi se pare la fel. In niciun caz nu vreau sa parasesc patul, nu vreau sa ies din el. Jin ma strange mai tare in brate si imi las capul sa cada pe pieptul lui.  Inchid ochii cateva secunde in speranta ca mintea mea se va distanta de corpul meu sau voi uita pentru cateva secunde ce s-a intamplat azi-noapte ...

- Uneori ma intreb ce iti trece prin minte, spune si imi atinge fruntea cu aratatorul mainii stangi mici cute formandu-mi-se pe frunte.

- Nimic interesant, zic alegandu-l sa-l mint inca o data. Ma opresc cand il vad cu privirea in alta parte mai precis la hainele noastre aruncate pe covor. Ii prind barbia si il fortez sa ma priveasca. Acesta imi departeaza mana si isi lasa capul pe umarul meu drept.

- DJ? ma intreaba mormaind si la simpla pronuntie a numelui meu raman nemiscata. Degetul sau aratator coboara de-a lungul obrazului meu drept si se opreste la coltul buzei de aceasi parte. Tresar cand simpla atingere imi trimite semnale de durere in corp si imi incretesc nasul, tragandu-ma usor din bratele sale.

- E tarziu, nu ar trebui sa te pregatesti pentru agentie? zic retinuta si incerc sa imi trag obrazul din palma sa.

- Vreau sa mai stau putin, spune si ii simt degetele inclestandu-se in parul meu. Acesta imi trage usor capul pe spate si isi trece buzele fierbinti peste pielea gatului meu, coborand incet. Inchid ochii si doar scot un mic suspin cand incepe sa imi lase mici semne la baza gatului. Strang cearceaful in pumn si tresar cand mana sa imi prinde incheietura, tragand usor de ea. Nu cedez, doar imi clatin capul dintr-o parte in alta, iar Jin renunta la intentia sa.

- Nu stiu daca ai idee cat de mult de iubesc, imi spune si zaresc mici lacrimi formandu-se in ochii sai.  Ceea ce intr-un fel e bine, spune si ma uit confuza la el. Cand iubesti o persoana devii vulnerabil in fata ei si astfel ii dai puterea aceasta sa aleaga in a-ti face rau sau bine ...

Inghet la cuvintele lui, deoarece stiu ca in seara aceasta, voi pleca si el nu va fi aici, stiu ca am ales sa-i fac rau, mai precis e randul meu sa-l distrug ...

- Sigur esti ok? ma intreaba si ma desprind de el. Ma uit inspre fereastra si privirea imi cade pe micul ceas de birou. Imi dau ochii peste cap si dau sa ma ridic din pat, dar Jin are alte planuri si ma opreste inconjurandu-mi talia cu mainile sale.

- Hai sa mai stam cateva minute, imi spune si doar oftez stiind cat de mult nu vreau sa aman plecarea mea.

- Nu poti intarzia la inregistrari, ii spun si indepartez mainile. Imi caut cu privirea pe podea lenjeria iar cand o localizez, ma despart de cearceaful ce ma acoperea si ma misc inca nesigura spre ea.

- Asa e, spune resemnat si se ridica din pat pentru a-si imbraca boxerii. Vrea sa isi ia tricoul de jos, dar fac pasi mari si ajung inainte sa, luand-ul de pe jos si imbracandu-l. Nu renunti, asa-i? ma intreaba si ii scot limba. Observ ca ochii ii raman blocati la vanataile proaspate  de pe soldurile mele  si imi trec repede tricoul peste ele.

- O sa spun ca am cazut pe scari, spun usor panicata asteptand sa i se mute privirea.

- Nu asta a fost si scuza de data trecuta? ma intreaba si doar in privesc nedumerita. Trebuie una noua ...

- Hey, am cazut pe scarile din garaj pentru ca mi-a fost lene sa aprind becul ? M-am impiedicat si am cazut. Nu am fost atenta, nu? ii spun cu glasul tremurand. Mi-am muscat buza cand am picat, asta o sa mearga si pentru buza mea umflata.

Ofteaza si imi indeparteaza mainile mergand in drumul lui. Ma asez pe scaunul de la birou, prinzandu-mi parul intr-un coc sau ceva asemanator cu ajutorul unui creion. Imi duc genunchii la piept si incerc sa imi gasesc echilibrul sa nu pic de pe scaun. Ochii mei il urmareau cu atentie in timp ce isi alegea hainele, cum isi ducea tricouri unul cate unul in fata oglinzii pana cand ii placea ceea ce vedea.